Matched Society – un proiect de artă activă documentată despre nevoia de a fi împreună

Proiectul Matched Society al Asociației VAR s-a desfășurat ca perioadă de documentare în lunile martie – iulie 2024, în interiorul unei echipe multidisciplinare, iar în perioada iulie – septembrie 2024 se află în plin proces de curatoriere artistică a unei serii de podcasturi și a unei instalații interactive itinerante, obiecte culturale care vor arhiva într-o formă de artă activă precaritatea, vulnerabilitățile și scânteile pozitive ale felului în care ne structurăm sinele și identitatea în relațiile romantice.

Capacitatea de a crea o metanarațiune, ca experiență culturală a felului în care ne raportăm la această problemă acută și extrem de bine delimitată, și anume găsirea împlinirii în alegerea unui partener, arată felul în care viața noastră individuală este supusă aranjamentelor sociale și aparține contextului etic al mediului social, cultural și economic în care ne dezvoltăm.

Cele trei artiste care s-au ocupat de documentare, Vero Nica, Jenniffer Corrales și Oana Hodade, au analizat tranziția mediului pornind de la Mica publicitate a domnițelor și cavalerilor din 1870-1939, urmând cu documentarea începând cu 1940 și apoi cu sincopa reprezentativă a perioadei comuniste, când nu au mai existat anunțuri matrimoniale, și continuând cu anii de tranziție 1990 – 2000 și mai apoi cu explozia internetului și mutarea conținuturilor în mediul online incluzând și apariția recentă a aplicațiilor de dating.

Vocile văduvelor dintre cele două războaie mondiale sau ale fetelor cu dotă care își căutau un suflet bun pentru căsătorii liniștite, doamne și domni fini din familii bune, prezentabili și fără nervi, distinși sau licențiați, dau savoare și reconstruiesc o lume ce se dezvăluie ca simplă și sinceră, în care comunicarea se desfășura altfel, cu ingenuitate și candoare irezistibile. De precizat că anunțul se plătea la cuvânt, iar răspunsurile anonime erau de evitat. (Răspundeți detailat și neamonim. La ziar)

Toată această reconectare cu experiența culturală a predecesorilor noștri ne descoperă universuri aparținând mediului intim, privat, mai puțin vizibil din punct de vedere istoric. Relaționarea și gestionarea acestei nevoi de a te căsători, prin autoreprezentarea beneficiilor ce pot decurge dintr-un parteneriat, consolidează modul de funcționare al căsniciei, ca un mediu protector și dezirabil atât pentru bărbați, cât și pentru femei.

Dacă anunțurile matrimoniale continuă și în perioada postcomunistă ele răspund acelorași nevoi de siguranță, atât financiară cât și de evoluție socială, prin idealizarea străinătății, (de exemplu în perioada postcomunistă arhiva dezvăluie anunțuri matrimoniale care propun emigrarea prin căsătorie). 

Astfel, ce se schimbă odată cu explozia internetului implică și o modificare a paradigmelor modurilor noastre de relaționare, și prin recuperarea feministă a egalității de șanse, prin influențele pornografiei și prin caracterul din ce în ce mai competitiv al relațiilor, în sistemul aproape birocratic al capitalismului. 

Diferența structurală între presa scrisă și online este identificată și de experții proiectului (Mihai S. Rusu, sociolog și Doinița Elena Nanu, psiholog), prin comodificarea personală și schimbarea motivațiilor: dacă în anunțurile din presă oamenii își foloseau repertoriul în acoperirea unei nevoi ce ducea spre monogamie și căsătorie, în online, și mai ales începând cu apariția aplicațiilor de dating, se petrece o formă de gamification, de instrumentalizare a mediului dar și a consumatorilor lui, compatibilă cu pluralizarea relațiilor și denivelarea diferențelor între sexe. Toată lumea se lasă sedusă de potențialitatea și ușurința de a ajunge la celălalt, de ceva ce pare inițial jucăuș, dar care în scurt timp se poate transforma în corvoadă.

Împărtășirea unor mecanisme de apărare, a întrebărilor dificile despre propria dorință, a aspirațiilor, a formelor de idealizare, arată cum iubirea, această capacitate de a fi mișcat de semne inexplicabile sau detalii iraționale, este în continuare un subiect important al vieții noastre psihice, dar și sociale.

Testimonialele, care au fost înregistrate pe baza conținuturilor interviurilor cu reprezentanți ai unui public tânăr adult, extrem de activ, prezintă o lume supraîncărcată, în care aplicațiile sunt instrumentul contondent. Artiștii implicați și vocile lor neutre, fără interpretare, puse în valoare de un sound design cu sonorități postumane creat de artistul Vlaicu Golcea (Vero Nica, Ionuț Grama, Vlad Nemeș, Florina Maria, Mihai Vasilescu, Jenniffer Corrales), dezvăluie o lume a dorințelor reziduale, slăbite de normele de reciprocitate, dar și fantezii eliberate de constrângerile predecesorilor noștri. Micronarațiunile înregistrate invocă distanțe și stranietăți, interacțiuni cu multe forme de discriminări dureroase, suspiciuni, ambiguități dar și ilarități și curiozități.

Întrebați despre materialului documentat artiștii implicați au identificat exact rezultatul acestei culturi hiper-conectate și anume singurătatea și spiritul tranzacțional al interacțiunilor. Ionuț Grama a recunoscut tocmai spiritul invalidant al mediului care deși pare permisiv, căci totul e posibil, reflectă de fapt, într-un sens direct, lipsa de responsabilitate. Ne plângem de ceilalți în aceeași măsură în care lucrul acesta devine amuzant, căci cauzalitatea centrată pe propriile plăceri sau nevoi de validare face ca interacțiunile să fie aproape de anonimitate și obscur, deconectate de identitate sau proiecții de viitor.

Viața în general este destul de întortocheată și deși aceste aplicații propun iluzia lipsei de formalități sau complicații, altădată distractive, în definitiv pot deveni mari surse de frustrare. Căci, de fapt, ceea ce contează pentru a rămâne în real și de partea sănătății mintale e mai mult umor, încrederea în șansă și posibilitățile surprinzătoare ale vieții reale, în aventură și experiment, deschiderea către ceilalți în realitate și, poate…mai puțin timp petrecut online.

Astfel, interviurile cu utilizatori ai acestor platforme de dating online au scos în evidență nevoia importantă a acestora de a se mărturisi, de a se exprima canalizați spre o transformare propusă prin sublimare artistică și valorizare, încurajare și dialog. Căci arta poate fi terapeutică prin distanță, prin delegare, iar artiștii implicați în proiect se pot conecta la probleme reale, pentru a ne confrunta cu toții cu întrebări dificile despre dorințe, aspirații, bucurii și absurditatea lumii în care trăim.

Obiectul artistic al proiectului aflat în fața materialului real oglindește aceleași obsesii și neputințe pe care le avem cu toții și o recunoaștere a neînțelegerilor și a nevoii intense de a fi împreună.

Va urma…