EA: O vreme m-am memat, ca fiind din Matrix. Ulterior mi-am făcut profilul serios. M-am gândit: „Hei, poate sunt pregătită pentru dating. Hai să văd ce pești pot să prind.” Am pus niște poze în care să arăt și eu bine, să se vadă că sunt o fată drăguță. Ziua următoare aveam 1000 de like-uri. În 8 ore. Și nu mă consider o persoană super frumoasă. (…) aplicația este construită să facă bani pe seama singurătății bărbaților, ei dau like-uri în disperare. Fetele sunt mult mai selective.

EA: Eu începusem de anul trecut să călătoresc singură. Și mulți vedeau asta ca și cum ceva nu e ok. „Cum adică să mergi singură?!”. Tu nu ieși la o cafea, la un „ceva” singur? Erau mulți cărora li se părea foarte dubios. Și atunci, chiar dacă omul era ok, era evident că nu ar fi mers. Pe Bumble partea de BFF funcționează. Mi-am făcut prietene foarte bune, „soulmates”. E util dacă ești singură. Și dacă prietenele tale au copii, familie, nu prea mai ies. Sau ești după o despărțire și se împart prietenii… Ai partea de dating, de BFF, ai și partea de muncă, de antreprenoriat. Practic intri pe Bumble și îți găsești și prietenă, și iubiți, și muncă. Mi se pare foarte tare.

EL: Am ieșit cu o tipă care a avut foarte multe adicții. Avea niște ochi superbi, mamă a trei copii, îmi părea super cunoscută. Ne-am dat seama că noi ne știm din generația TNB. Când aveam eu 16-18 ani, se strângeau rockerii și punckiștii la motoare. Noi ne strângeam pe trepte la TNB. 

Pentru mine cumva a fost așa, un exercițiu să văd dacă aș putea să ies cu o tipă care are copii. Am întrebat-o direct ce adicție a avut, că se vedea că avea figura aia de fost consumator, oasele feței foarte proeminente și slăbănoagă, vai mama ei. Mi-a spus că a fost pe heroină mult timp, părăsită de tipul cu care are copiii, cu care cred că se și căsătorise. Părinții n-au fost de acord cu felul ei de a fi. N-avea o relație cu ei. Ce m-a șocat, n-a fost nimic din ce am spus mai devreme, ci atunci când am zis “hai să mergem”, când voiam să o iau spre casa ei, să o conduc acasă. Ea nu înțelegea de ce mergem la ea și nu la mine. Și mi-a zis după că și ea și prietena ei, care rămăsese cu copiii, se așteptau ca noi în seara aia să mergem la mine acasă. „Tu ai copii, ar trebui să stai cu ei în seara asta.”  Și avea și din ăia mici, gen, trei ani. Mi-a activat Salvatorul. I-am făcut mare ghost. Nu am putut să-i zic de ce.

EA: Discord e un fel de aplicație de comunicare mai mult pentru gameri, având voice chat și chat-ul scris, pe tematici. Există un bot unde se pune muzică, adică se face atmosferă, e mișto. La un moment dat, devine obositor când se adună foarte multe persoane, nu ai capacitate mentală să mai construiești o conversație. Pe Discord nu e vorba doar de gaming. Spre exemplu, faci un voice chat sau text chat unde se vorbește despre beauty, sau un voice chat despre pets, unde fiecare își pune poză cu animalul de companie. Un pretext, ne cautăm un pretext pentru socializare.

EA: Băiatul ăsta a fost ultimul cu care m-am văzut, de pe Bumble. Era, gen, super super super nesimțit. Super specimen de misogin, antisemit, de toate, eu fiind evreică. Bărbatul complet. Și știi ce era cel mai tare? Că era student la Psihologie. Se lua de grase, le zicea să se ducă la sală… Deci nu avea nicio jenă să-mi povestească toate tâmpeniile astea. Și el era ok cu asta. L-am întrebat de ce mi-a dat match. Ținând cont de cum sunt eu, nu sunt target-ul lui. Și a zis că i-a plăcut poza mea de pe Bumble, că aveam o poză în sutien și a zis “asta e din aia”. După aia a zis ca i-a plăcut de mine ca eram așa, mai pe baiețeală, că putea sa vorbească cu mine, că îl ascultam și puneam întrebări, că-i dădeam într-un fel enable sa zică poveștile astea, că nu l-am judecat, că tocmai asta voia, gen, să-și spună toate prostiile. Mă rog, și a ieșit un eșec pentru că da, el nu s-a îmbătat și eu m-am îmbătat foarte tare și el și-a bătut joc de mine și după aia a plecat acasă și mi-am zis că e ultima dată când mai fac așa ceva. A fost chestia de care aveam nevoie, gen, “closing case”. Pentru mine niciodată n-a fost bine să fiu pe platformele astea.

(…) Era un tip mai mare, cred că avea 36 de ani. Eu aveam 16, dar i-am zis că am 18. Și nu mă simțeam atrasă de el, dar mă convingeam că e un om atractiv. El avea discursul ăsta, gen: „tu ai 18 ani și eu am 36, dar să știi că eu cred că dinamica de putere e mai mult la tine, că tu ești mai puternică și ești mai deșteaptă și că ești nu știu ce.” Și m-am dus la el înainte să fac 17 ani, m-am dus la el acasă și el m-a primit în prosop, l-am rugat pe un prieten să mă sune în fix două ore ca să am un motiv să plec acasă. Am făcut ce am făcut, a fost groaznic, nu mi-a plăcut deloc, adică nu îmi plăcea de el, nu știu de ce m-am băgat în chestia asta. I-am zis c-am făcut-o de multe ori și el nu și-a dat seama. Și am plecat acasă și după aia nu i-am mai scris, deși îmi tot dădea mesaje. Bine, și eu am fost nesimțită pentru că am mințit și am făcut toate chestiile astea.

EL: Una din poveștile care s-au terminat recent a fost cu o tipă cu trei ani mai mare ca mine. Single mother. Era ok din cam toate punctele de vedere.

(…) rămăsese că poate ne vedem în weekend pentru că fiica ei era cu tatăl și, mă rog, era un weekend liber pentru ea. N-a zis nimic tot weekendul. Duminica am întrebat-o, „vrei să ne vedem?” „Te rog, doar dacă vrei să preiei tu inițiativa. Hai, spune, unde mergem?” Seemed a bit odd. Ok, mă rog, am preluat inițiativa. La final a zis că voia să fie pupată. Și eram, really?! Am ascultat 6-8 ore conversația aia despre situationship și I felt accused.

(…) Am luat o sticlă de vin și am băut-o în două ore jumate. I thought it was going well. La final se uită la mine și îmi spune: „Ok, a doua întâlnire nu o să existe”. Și zic „Ok, I thought it was going well, dar dacă mi s-a spus în clar că a doua întâlnire nu o să existe, ce poți să spui la așa ceva?!” „Nu e din cauza ta”.  Zic „Ok, mulțumesc”. „Pot să explic dacă vrei”. Și zic „nu cred că mă ajută cu nimic, să fiu sincer. Mi-ai spus deja că nu e din vina mea.” S-a simțit insultată să nu fie nevoie să explice, de unde bănuiesc că tactica era ori să insist, ori să explice niște circumstanțe speciale, că s-a văzut cu cineva și vrea să se mai vadă și cu ăla. Undeva în capul ei se formase un scenariu despre cum va funcționa conversația și eu nu l-am respectat de nicio culoare. Este ceva ce s-a întâmplat de multe ori în viața mea, situații în care persoana cealaltă așteaptă să i se pună o întrebare ca să poată să răspundă și eu refuz să pun o întrebare.

EA: Eu știu cum e într-o căsătorie. Eu vreau să am libertate, nu vreau să fiu prinsă iar într-o colivie să nu mai am voie să fac nimic. 

Cam degeaba avem noi AI, dar la relații suntem praf, adică tot ca-n peșteră ne comportăm. (…) Totul se trage din educație. Femeile trebuie să fie cuminți, femeile trebuie să fie mame, să stea la locul lor. Dacă o femeie se simte bine și se mai întâlnește cu un tip și se simte fain, gata, e ușuratică. Și atunci normal că nu ne este acceptată feminitatea. Unora le e greu să înțeleagă că femeile emană sexualitate doar prin faptul că există. Iar dacă eu vorbesc urât despre o femeie, vorbesc urât în primul rând despre feminitate, adică mă jignesc și pe mine.

(…) Am plâns și eu după bărbați, am fost și eu dezamăgită, dar mi-am dat seama că tot din cauza mea, tot eu îmi făceam speranțe false. Era de datoria mea, când observam niște semne, să mă opresc. Partea emoțională trebuie lăsată la o parte în primele 3-6 luni, nici n-ar trebui să-ți faci vreo iluzie. De acolo pornesc toate relațiile astea toxice și abuzurile și toate cele. În primele 3-6 luni, un an, sunt super și după aceea nu te mai bagă în seamă, îți mai fac și-un copil și la revedere. Trebuie să înțelegem că nu e de datoria celuilalt să mă facă pe mine să fiu fericită. Aici e vorba și de femei și raportarea lor. Trebuie să înțeleagă să mai lase din pretenții, că bărbatul ăla nu e acolo să-i sufle-n fund, trebuie și tu să oferi. Nu poți să aștepți de la bărbat, ca el să facă primul pas. Eu asta am învățat, că nu știam înainte. Să cer. Pot să și refuz ușor. Bărbații nu sunt de fier. Ei poate rezistă un pic mai mult, că nu sunt atât de emoționali, dar noi femeile, trebuie să avem grijă un pic de ei.

(…) Și mai ales mamele, să-și educe băieții. Eu sunt mamă de băiat. Fără să vrem, suntem ce-a fost mama și ce-a fost tata. (…) Rata divorțului…Femeile și-au dat seama, că nu mai trebuie să stea într-o relație dacă nu mai sunt fericite. Bărbații la fel. Înainte de asta trebuie să încerci să dai totul, să rezolvi și dacă nu se mai poate, abia atunci…(…) “Gata, ne mutăm la țară, rămânem doar noi doi”. Cuplurile care au prieteni sunt mult mai fericite decât cuplurile singure. Dacă n-au stat împreună Brad Pitt și Angelina, care au de toate, știi ce zic?! Îți dai seama că nu contează partea materială, contează interacțiunea umană.

EL: La trei zile după ce ne-am cunoscut pe Romeo și am observat că aveam lucruri în comun – se ridicau restricțiile Covid, puteam să circulăm liber, cu cerere – m-a invitat la el, a zis „vino-n București!” Și cu toată frica mea de 20 de ani abia împliniți, mi-am zis “hai să mă duc!” (…) Cu tipii de vârsta mea mi s-a părut întotdeauna că a lipsit ceva. Nu știu, toți erau nesiguri pe ei, toți aveau traumele și bagajul lor emoțional și nu știau ce e cu viața lor. El, fiind mai mare decât mine cu 19 ani, știa ce vrea și era foarte serios și foarte direct. Mi-a plăcut siguranța asta într-o lume în care mă simțeam destul de pierdut, nu speram să găsesc pe cineva cu care să formez o legătură.

EA: „Vreau o poză.” Hai, sictir! Prima dată stai să văd cu cine stau de vorbă. Nu trimiteam poză, nu trimiteam număr de telefon până nu vedeam ce are în cap. Înainte nu erau telefoanele astea inteligente. Am ajuns acasă de la București și am găsit un mesaj: „Bună, ce faci?” Era soțul meu. „Vreau doar să-ți cer adresa de messenger, dacă vrei să discutăm în privat.” Obișnuită cu toți ăia care voiau o poză, „păpușică, hai la o cafea”, zic, „da, da, sigur”. (…) Eram pe Bășcălie. La un moment dat, mi se arată Moș Crăciun, 24 de ani. Zic, „Uite care-i treaba, eu nu caut aventură, chiar nu am timp de asta.” După aceea am aflat că Moș Crăciun era coleg cu soțul meu, era acolo sub acoperire, să-l susțină.

(…) M-a cucerit cu simțul umorului. Ne-am cunoscut în septembrie, iar în noiembrie ne-am mutat împreună, moment în care a început să decurgă viața noastră frumoasă în doi. Nu știa cum să-mi spună, că se gândea că mă supăr. „Cum adică, mă, John e moș Crăciun?” Foarte tare m-am distrat la faza asta. Și-a găsit și el o tipă de pe MIRC, tot în perioada aia, și-acum sunt împreună și așteaptă un copilaș. Moș Crăciun va avea un copil!

​​EL: Sunt multe persoane pentru care terapia a devenit spovedania ateului. Știi cum sunt creștinopații, toată ziua înjură, ar pune copiilor piedică pe stradă, dar se duc duminica să se spovedească. Și e ok, că i-a iertat Dumnezeu. Cam așa sunt și unii oameni cu terapia. „Eu mă duc la terapie, I’m better than you.” Cred că ceea ce fac este bine”, asta îi face și mai periculoși. Și ăștia de sunt pe platforme, pentru ei e un fel de instrument de terapie, confusing messages.

EA: Eu am o poveste specifică, mi se pare „altfel” și mi-ar plăcea să ajungă la cineva. Era 2019, eram într-o relație. Am fost împreună vreo trei ani și jumătate, o relație drăguță, prima mea relație serioasă. Aveam 20 de ani și eram happy. Ne-am cunoscut în orașul nostru natal, dar am început să fim împreună la București, după ce-am venit la facultate. Vorbeam foarte mult, despre foarte multe lucruri. Aveam o comunicare foarte bună. Într-o zi am ajuns să discutăm despre fanteziile noastre. Mi-a spus el mai întâi că se gândește de ceva timp să-mi propună să ne întâlnim cu o fată. M-am oripilat prima dată când am auzit. De ce-mi zice asta când eu sunt fericită? A observat că sunt reticientă și a lăsat-o mai moale o perioadă. După ceva timp am început să mă gândesc că poate este o experiență și pentru mine și am zis da, hai să o facem, hai să vedem cum ajungem să facem asta, cum alegem, ce preferințe are fiecare. Sugestia lui a fost să facem un cont de Tinder.

Eu n-am folosit niciodată nici înainte, nici după acest eveniment. Am făcut un cont comun pe telefonul meu. Am folosit trei poze cu mine și încă o poză cu noi doi. Destul de blurată, alb-negru. Am setat audiența doar pentru fete, numele profilului era „Couple”, adică destul de #giveaway. Fără descriere, nimic. Am mai găsit conturi asemănătoare, nu era chiar așa neobișnuit.

Ne uitam de obicei împreună, dădeam swipe împreună, m-a făcut să mă simt foarte safe că doar eu aveam acces la profil. M-a lăsat conduc operațiunea. (…) Au început să apară niște tensiuni pentru că mi se părea că ceea ce-i place lui nu-mi place neapărat mie și ceea ce-i plăcea lui era foarte diferit de cum eram eu. Am înțeles că asta este preferința lui și dacă eu nu sunt așa, asta nu înseamnă că nu am lucruri la mine care-i plac, e ca și cum you want what you don’t have sau tânjești după lucrurile care știi că sunt departe de tine. Și ce-mi plăcea la fete erau de obicei trăsături pe care le aveam și eu. Asta mi se pare interesant de urmărit cum oamenii, în general, admiră în alții chestii pe care le au ei deja. Am fost de acord să dăm like fiecare la persoanele care ne plac, nu trebuia să ne punem de acord. Și au început să apară match-urile. Faptul că am făcut asta împreună ne-a apropiat foarte mult, adică devine o familiaritate și o relaxare în modul în care comunici cu celălalt și s-a schimbat ceva atunci în chimia noastră și a fost în bine. Chiar dacă am încercat să fim transparenți, eram puțin under the radar. Și am vorbit cu câteva fete din comunitatea LGBTQ+. Cineva a zis că în cultura lor este văzut destul de rău acest fenomen, când ești partea feminină dintr-un cuplu și încerci să găsești o a treia persoană, femeia e blamată tot timpul, ca și cum tu nu ai fi committed, cauți doar distracție, „cauți distracție unde eu caut dragoste”. Mi se pare ciudat că membri din această comunitate, care reclamă să aibă drepturi egale, sunt foarte judgemental.

 Într-un final, într-o zi, am primit un mesaj de la o fată cu care am făcut match. Mi-a plăcut foarte mult profilul ei, cum a scris. Un pic funny, hotărâtă, sigură pe ea, dar și pe caterincă. Era iunie când ne-am făcut contul și experiența a avut loc în octombrie. 

Am învățat multe lucruri despre mine. De la inițiativa lui, ceva care m-a speriat groaznic și m-a făcut să mă îndoiesc de mine și de relația mea, a ajuns să fie o experiență 80% despre mine. 

A venit pandemia, o perioadă care ne-a degradat foarte mult relația. Am plecat amândoi în orașul nostru natal și am stat cu părinții. Dacă am fi locuit împreună cred că ar fi fost un pic diferit.  N-am mai vorbit deloc din ianuarie  2023.

EL: Mergeam la București unde am stabilit să mă văd cu două match-uri. Cu una vineri, cu cealaltă sâmbătă. Persoana de vineri mi-a zis să trec pe la ea să o iau, bem ceva și după aceea ieșim în oraș. M-am dus. Bună, salut și la nici trei minute intră și tipa cu care trebuia să mă văd sâmbătă. „Salut, ce faci? (…) Discuția a ajuns în punctul în care mi-au spus să rămân la ele peste noapte, iar eu am zis „ok, mă duc jos să mai iau ceva de băut” și, evident,  m-am urcat în taxi și am plecat.

Adică două femei care stau în aceeași casă nu-și vorbesc despre match-uri una cu cealaltă?! He he! (…) Am întrebat „ce știți de astea?” și unul mi-a zis din prima „nu te duce la ele acasă!” O femeie dacă merge la un bărbat acasă implică un anumit grad de consent. Și e doar o persoană, nu există martori. Un bărbat la o femeie acasă, și dacă sunt și două, deja nu mai ai cum să scapi, adică ești vulnerabil ca bărbat. Când sunt două personaje și sunt îmbrăcate atât de succint, orice bărbat ar trebui să aibă-n minte că nu este un mediu safe. 

EA: Am și menționat la un moment dat pe…cum se cheamă ăla? Era un soi de… prompts, că ne vom înțelege bine dacă nu-mi este solicitat profilul de social media. Mi se pare invaziv. Ce vrei să vezi, niște poze? Dacă vrei să vezi omul, poți să te întâlnești cu el. Social media e pentru oamenii pe care îi cunosc și vreau să-i păstrez acolo, în jurul meu, chiar dacă e un mediu digital. Nu rezonez cu ideea de a ține acolo oameni pe care i-am întâlnit sau am vorbit o dată și apoi rămân agățați. Am devenit mai selectivă cu cine are acces la spațiul meu digital.

EA.:

A fost unul, foarte fascinant specimenul, scria la el pe profil „Nu sunt aici să validez femeile. Dacă ești în căutare de validare, ești nesigură pe tine, trebuie să te duci la psiholog.” Așa scria la profilul lui, în descrierea lui. Sau „te provoc să-mi spui cel mai mare secret al tău, dar sunt sigur că nu o să faci asta pentru că ți-e rușine.” Auzi, „nu sunt aici să validez femei…”Ce cauți pe profilul meu?!

EL: Noi suntem învățați de mici că iubitul tău este the only one și că iubirea e mână-n mână cu dragostea. (…) Noi nu putem să adoptăm copii, noi nu putem să ne căsătorim, noi nu putem să ne ținem nici de mână pe stradă fără să atragem priviri. Dacă suntem împreună, suntem împreună pentru că am ales să fim, nu ne ține niciun contract. Dragostea reciprocă, respectul, lucruri care înseamnă mult mai mult, oricum, decât o simplă fantezie. (…) M-am certat cu unul pe Grindr încercând să-i explic că faptul că eu sunt într-o relație deschisă este alegerea mea și că pot să fiu la fel de fericit ca cineva care este într-o relație monogamă.

EA: Bunica mea, pe la 18 ani, mi-a zis așa, și acum țin minte: „Draga mea, să știi că dacă vei fi cu cineva înainte de căsătorie, următorul o să te întrebe cu cine ai fost și să vezi ce-o să-ți facă. Bă, cumva mi s-a împregnat chestia asta în cap.

(…) Lui i se părea normal să stea pe site-uri de dating în continuare. Adică nu-i ajungeam numai eu. Tot online l-am cunoscut, foarte deștept, de altfel, inginer. Aveam ce să discutăm. Tot îmi povestea de Adelina. Eu eram ok, mă gândeam “lasă că o să-i treacă de Adelina, o să mă iubească și pe mine”.

(…) Am sunat o prietenă, zic „rezervă-mi și mie o cameră la voi.”, o pensiune foarte mișto, chiar lângă pădure. A fost atât de mișto, ningea cu niște fulgi…ca-n basmele lui Anderson, deci cu fulgi din ăia mari, mari.

Și după ce avem două nopți mișto – cu o seară înainte s-a uitat pe internet, nu știu la ce – îl întreb în glumă „de ce ești așa tăcut, îmi dai papucii?” și începe să plângă. Zice „Mă gândesc la Adelina.” Ne-am despărțit. După aia mi-am cunoscut soțul, în 2012. După ce mă mutasem cu soțul, în decembrie, de Crăciun sau de Revelion, cine crezi că mă sună? Și-a dus aminte. Probabil ningea.

EL: Eu cred că tipilor din ziua de azi, dacă generalizez, îmi cer scuze, le e  frică de commitment. I-am spus și terapeutei că pentru mine viața e făcută să fie trăită în doi. Mă simt foarte inconfortabil că sunt singur, dar nici nu vreau să mă arunc în brațele uneia pe care nu o vreau. Sunt mai zăpăcit, mai copilăros și femeile văd asta, mă consideră un copil, dar în momente în care a fost nevoie să fiu bărbat, am fost mai bărbat decât musculoșii cu barbă. 

EA: A fost o perioadă în care am rupt Tinderu’-n două, n-aveam ce să fac. Și începuseră să se repete oamenii cărora le dădeam match, pentru că era zona limitată și atunci am renunțat la acest filtru. 

Când am văzut că vin tot felul de propuneri din astea, dubioase, – deși scriam long term relationship – am zis ok, hai să bag și „open to short”. Nu s-a schimbat absolut nimic. Am scos „open to short”, a fost la fel de dubios în continuare.

EA: Încep să apreciez mult mai mult ca altădată faptul că sunt singură. Nu mi-aș dori să fiu singură, dar nici nu mi-am dorit o relație ca să am o relație, ci să am pe bune ceea ce îmi trebuie, ceva armonios.

EA: Prefer să trec repede la partea cu întâlnitul, e altceva când vezi omul față-n față. Vorbim pe Tinder o zi, două, trei și dacă mai există acolo o conexiune, mi se pare că nu m-am plictisit de tine sau nu te-ai plictisit de mine, hai mai bine să ne vedem o oră la o cafea. Să văd dacă omul poate să vorbească coerent. 

Ne-am întâlnit, arăta și foarte bine, avea și un job ok, am râs, am glumit…Mi-a zis doar că are două surori pe care le ajută foarte mult, se duce frecvent pe la ele și că acum face școala de șoferi, că vrea să-și i-a permisul. Foarte drăguț, un om foarte atent, căruia îi pasă de familie.

La un moment dat a început să-i bipăie telefonul. Văzusem că avea pe ecran o poză cu un băiețel, dar povestindu-mi de surorile lui și de faptul că au copii, m-am gândit că poate e unul dintre nepoței. Când și-a întins mâna, să-și ia paharul de cafea, pe inelar avea urmă, amprenta lăsată de verighetă. Fără să mai stau pe gânduri, l-am întrebat: „de cât timp ești însurat?” Efectiv i-a picat fața. Boss, nu e ok. Nu mai vrei, mai ales că ați trăit niște ani împreună, despărțiți-vă, asumă-ți faptul că vrei altceva și mergi mai departe, nu juca la dublu.

EL: Mi-aș dori să experimentez o formă de date la care m-am gândit. Să mă văd cu ea la Gara de Nord, să ne suim într-un tren și prima discuție să fie la măsuța dintre două scaune. Seara să ne-ntoarcem și după aceea vedem dacă o luăm pe același drum sau în direcții diferite. N-am experimentat-o, din păcate, am propus, dar a existat o reticiență pe care pot s-o înțeleg.

EA: Eu sunt omul care are travel kit cu el – am o borsetuță, unde am niște bani cash – că nu se știe niciodată -, gen, 50 de lei, dacă trebuie să fug cu un taxi sau ceva, prezervative, chiloți de schimb, șervețele umede și depinde, văd eu ce mai pun acolo. Aia e borsetuța mea de travel când mă duc la date-uri cu cineva care-mi place și o comit. Nu există s-o facem „fără”. 

  • Cum stai cu analizele? 
  • Stau foarte bine. 
  • Nu mă interesează colesterolul. 

Să te duci așa, la cineva să-l întrebi de buletinul de analize, nu prea e ok. Așa, ai tu frumos la tine ce e nevoie. 

(…) Mi-am dezinstalat Bumble acum câteva luni. Mi-am șters și contul. Am zis, bă, nu mai pot. Am tot încercat în ultimii…Adică mi-am impus și eu să nu mai fiu așa pretențioasă, să încerc să vorbesc și cu oameni care sunt outside of my type, să vedem ce se întâmplă. Nu, gata.”

EA: Sunt unii oameni care pot trăi toată viața cu un om, alții nu, au energia de a avea mai mulți parteneri. De exemplu, eu sunt o persoană deschisă, în sensul că aș putea avea relații paralele, am cunoștințele și energia necesară încât să pot avea doi iubiți. Știu că pare un pic așa…

EA: Prietenul meu zice că noi ne-am cunoscut într-o viață anterioară pentru că ne-am sincronizat, ne-am înțeles foarte bine, reușim să comunicăm foarte bine. De când ne-am văzut a fost o familiaritate între noi care nu se întâlnește așa des.

EL: Tipa psiholog-clinician lucra cu copii cu autism. Mi s-a părut că pe comunicare era foarte mișto. După ce am ieșit, după ce ne-am văzut, mi-am dat seama că nu era așa. (…) 22 de ani avea pe atunci. A fost una dintre cele mai mișto întâlniri pe care le-am avut. Ne-am cumpărat câte un gyros, nu știam unde să mâncăm și am zis „hai să ne așezăm pe o bancă în parc”. Romantic. Și a zis, „nu, hai să mergem în cabinetul în care o să lucrez, stăm acolo”. Și am stat acolo până la 3 noaptea. A fost, îmi vine să zic, cu o energie foarte faină. Era și liniștea aia, când te simți bine cu cineva și nu zice nimeni nimic și e totul wow.  Nu voia niciunul să plece acasă. Am stat îmbrățișați la Piața Națiunilor Unite. Asta prima dată.  Ne-am văzut și după câteva zile, pentru mine ăsta a fost un feedback pozitiv, că gen i-a plăcut. Și când i-am zis de-al treilea date, mi-a zis că mă grăbesc.

(…) Ce mi s-a părut puțin ciudat a fost că a dus discuția, după prima jumătate de oră spre relația pe care o avea cu mama ei, că o urăște. M-a întrebat dacă sunt de acord cu ideea de a-ți urî părinții și am zis că fiecare om e liber să aibă ce sentimente vrea față de alții. Ulterior, nu știu cum, s-a ajuns la câți parteneri a avut fiecare. A spus că ei i se pare că a avut foarte puțini, doișpe la 22 de ani, și unul dintre ei a fost profu’ ei de reiki, om însurat. Reiki…Un tip pe care îl vedea ca un fel de guru. Eu nu cred că era, dar mă rog. Mi se pare aiurea să faci ce vrei cu corpul tău, să nu-ți dai seama că unul profită de naivitatea ta. E o problemă acolo. Și mai ales ideea asta de guru spiritual. Avem cazul Bivolaru și ăla de la Brad, dacă-l știți, care a murit. (…) Cumva nu am mai văzut psihologul în ea.

EA: L-am întâlnit pe pe Bumble. Părea exact ceea ce caut, ready to settle down. Era și super handsome, aveam același tip de umor, bifa multe căsuțe pe lista mea, dar era foarte insecure. Eu am văzut niște red flags, dar am zis „lasă, poate mi se pare mie, poate e așa doar la început”. Long story short, era incredibil de gelos, nu credeam că mai există așa ceva în zilele noastre. Îmi spunea că nu e ok să merg doar cu prietenele mele în club, fără el, că „toată lumea știe că în club nu ieși doar să te distrezi.” Îmi spunea că nu e normal să mai am poze cu foștii mei în telefon. Selfie-uri de la munte, de la mătușa Gianina, de la țară…. Era și foarte manipulator și am văzut și tendințe narcisice. 

(…) La un moment dat mi-a spus „I’m going to hurt myself”. Eram, bă, stai puțin, vino la mine, nu vrei să vorbim? Habar n-aveam cum să reacționez. Nu știu dacă e adevărat ce mi-a zis sau doar încerca să mă manipuleze.

În cele din urmă i-am spus că e clar că avem valori diferite în viață și nu pot să fiu cu o persoană care îmi spune că n-am voie să ies din casă fără acordul lui.

Fac și eu un selfie, m-am machiat frumos, am o bluză mișto, arăt bine, mă duc într-un bar sau să mă plimb și îmi pun și eu o poză la story. „Ca să-i provoci pe alții să-ți dea like.” Băi, ce-s toată astea?!