Nevoi

1960, FEMEIA

Cum se construiește o familie?

• Deslușind resorturi intime ale „atmosferei” de familie

• Nevoia de certitudine

• Căsnicia – o expresie a maturității, o posibilitate de întregire a personalității umane

• Solemnitatea angajamentului matrimonial

• Surse de explozie într-o tânără căsnicie

• Dominanta trăiniciei familiei: copilul

• Există criterii științifice pentru organizarea unei familii viabile?

Întâmplarea a făcut ca, în zilele anchetei de față — care a căutat să descopere resorturi intime ale „atmosferei” de familie — să cunosc doi foarte tineri soți, într-un moment de maximă încordare. Palizi și nervoși, luaseră loc în biroul președintelui tribunalului raional „Nicolae Bălcescu”, adversari într-o tristă înfruntare numită „ședință de conciliere”.

Dezi și Nelu vor să divorțeze.

El – 27 de ani.
Ea – 22 de ani.
Salariați amândoi.

Căsătoria este considerată o expresie a maturității, o posibilitate de întregire a personalității. Dar ce înțelegeau ei prin căsnicie? Aveau o imagine prestabilită despre „omul potrivit”, influențată de literatură și filme. Când s-au văzut, s-au autosugestionat că se potrivesc. Dar realitatea s-a dovedit diferită. După doar câteva zile de la căsătorie, au început conflictele.

Unde sunt roadele educației? Maturizarea biologică nu este simultană cu cea psihică.

Opinia specialistului

Dr. docent Traian Herseni, psiholog social:

„Cauza principală a divorțurilor constă în lipsa unui climat etic și de opinie publică care să susțină responsabilitatea matrimonială.”

Adaptări la cotidian

Judecătorul:

„Știți din ce izvorau conflictele?
Din faptul că ea n-a fost recunoscătoare pentru niște flecuri la pantofi;
nu i-a făcut cafeaua;
nu termina treburile;
el refuza să-i vadă prietenii…
Toate — motive minore, care pot distruge o căsnicie lipsită de un țel comun.”

Vocea comunității

Florea Hossu, casnică:

„După cinci ani fără copii, ne plictiseam și ne certam. Acum, cu șase copii, familia noastră are sens.”

Gheorghe Sava, mecanic:

„Copiii sunt temelia unei familii. Cu ei, nu simți singurătatea. Am nouă copii. Opt sunt căsătoriți. Cei mai mari îi ajutau pe cei mici. Am construit o mică colectivitate.”

Instinctul patern

Dr. Manicatide:

„Femeile care se plâng că soții lor sunt reci cu copiii, de fapt nu le transmit emoția maternității.
Am cunoscut un tată care, după ce i s-au născut doi prematuri, a devenit extrem de implicat.”

Psihologia familiei – concluzii

Dr. Herseni:

„Trăinicia unei familii ține de convingerea colectivă că aceasta e o instituție esențială.
Nu sunt suficiente sfaturi. Este nevoie de educație specializată pentru tineri.
Familia nu înseamnă doar iubire. Este locul unde se nasc și cresc copii.”

_________

Povestea celor doi soți rămâne nedezvoltată. Nu pentru că nu era importantă, ci pentru că nu avea fundament.

___________________________

1971, ALMANAHUL FEMEII

Din „Breviar Juridic”

MUNCA ȘI MATERNITATEA

Legislația muncii din țara noastră acordă o atenție deosebită ocrotirii maternității, având în vedere rolul esențial al femeii în familie și societate. În acest scop, Codul muncii reglementează o serie de măsuri care să asigure condiții de muncă adecvate pentru femeile însărcinate și pentru mame.

• Femeile însărcinate nu pot fi obligate să presteze munci grele, nocive sau periculoase.

• Nu pot fi mutate la alt loc de muncă fără consimțământul lor.
• Dacă, din cauza sarcinii, femeia nu mai poate îndeplini munca anterioară, are dreptul la o muncă mai ușoară, cu menținerea salariului mediu din ultimele trei luni.

Concediul de maternitate este de 112 zile calendaristice, dintre care cel puțin 56 de zile trebuie luate după naștere. Pe durata acestui concediu, salariata beneficiază de o indemnizație de 100% din salariul de bază.

Femeia nu poate fi concediată nici în timpul concediului de maternitate, nici în timpul sarcinii, dacă angajatorul a fost informat.

După încheierea concediului de maternitate, mama are dreptul la un concediu pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 1 an, cu păstrarea locului de muncă și a vechimii în muncă. Pentru această perioadă, se poate acorda o indemnizație lunară, conform legii.

Pentru femeile care alăptează, legea prevede:

• Două pauze de câte o oră pe zi, fără reducerea salariului;

• La cerere, aceste pauze pot fi cumulate la începutul sau sfârșitul programului.

În sprijinul mamelor, în special în zonele urbane și industriale, funcționează creșe și grădinițe. În mediul rural, se dezvoltă rețeaua instituțiilor de ocrotire a copilului.

IMPORTANȚA CLIMATULUI AFECTIV FAMILIAL

Familia este prima comunitate de viață pentru copil, unde el începe să se dezvolte fizic și psihic. Climatul afectiv familial are o influență hotărâtoare asupra formării personalității copilului.

Într-un mediu plin de dragoste, înțelegere și siguranță, copilul:

• Se dezvoltă armonios

• Dobândește încredere în sine și în ceilalți

• Devine receptiv și sociabil

În schimb, un mediu marcat de:

• Certuri frecvente

• Lipsă de comunicare

• Agresivitate verbală sau fizică

…poate genera anxietate, izolare, lipsă de inițiativă, sau, dimpotrivă, comportamente agresive. Aceste trăsături afectează adaptarea copilului în colectivitate, la grădiniță, școală și viața socială.

Rolul părinților

Este important ca părinții să:

• Manifeste interes real pentru problemele copilului

• Asigure un cadru de viață echilibrat și afectuos

• Îl încurajeze și aprecieze eforturile, în loc să-l pedepsească

Pedepsele corporale și jignirile NU disciplinează — ele generează frustrare și revoltă interioară.
Mai eficientă este o atitudine de înțelegere, sprijinită de o disciplină fermă, dar echitabilă.

Coeziunea dintre părinți – un model esențial

Un copil care vede că părinții lui:

• Se respectă

• Se sprijină reciproc

…va învăța, la rândul lui, să respecte valorile familiale. Modelul parental joacă un rol esențial în educația morală a copilului.

______________________

1972, REVISTA FEMEIA

Din articolul „Relația dorită”

1. Cum vă închipuiți soțul ideal?
   2. Cu ce v-ar putea exaspera?
   3. Pot fi bărbații modelați?

Gabriela Adoc, sculptor
Un om devotat familiei, cinstit, corect, dar să nu idealizăm în sensul romantic al cuvântului.
Sunt o persoană foarte calmă și e greu să mă exaspereze ceva.
Adică îmblânziți? Este o necesitate firească, dar nu unilaterală. Armonia familiei presupune o îmblânzire reciprocă.

Sanda Toma, actriță
Cum vă închipuiți raiul sau iadul? În „n” sau „x” feluri. Corespunde vreunul cu realitatea? Nu, pentru că oricât și cum ni le-am închipui — ele nu există. Așadar, nu-mi închipui nici bărbatul, dar nici femeia ideală.
Cu indiferența, cu indispozițiile nejustificate, cu excesele, dar mai ales cu lipsurile: de punctualitate, de cuvânt, de încredere, de respect și… de acasă.
Teoretic, da. De aceea toți îndrăgostiții speră că după nuntă totul va fi altfel. Și — într-adevăr — e totul altfel.
Practic, în cazurile fericite, se schimbă ambii, treptat, pe nesimțite, pe principiul „mă dau după el și invers”.
Dar în majoritatea cazurilor, înțelepciunea populară își spune cuvântul:
„Năravul din fire n-are lecuire”
„Dreptatea-i a celui mai tare”
„Capul plecat sabia nu-l taie”
„Vorba dulce mult aduce”
„Cu o floare nu se face primăvară”
„Noaptea fiind un sfetnic bun, ai răbdare, speri și aștepți”

Irina Ioanițiu Stan, medic, specialist la maternitatea Filantropia
Rară avis! Cred că nu este bine să fugim după himere și să ne creăm o imagine de soț ideal care, prin comparație, devine o spină iritativă.
Cu nepolitețea.
Și într-o stâncă, cu vremea, picătura cu picătura ajunge să lase urme. Deci, răbdare.
Modelarea ar trebui începută din copilărie și continuată susținut, toată viața.

Ing. Maria Bucurescu, șefa stației de televiziune București
Soluția ideală n-au îndrăznit s-o imagineze nici oamenii de litere.
Dar eu, care folosesc doar câteva litere de la începutul alfabetului, plus câteva semne grecești?
Totuși, cu acestea și cu niște cifre, „rezolvăm” problemele.
Soluția ideală? Roboți electronici.
Deocamdată nu-i avem la dispoziție, dar chiar dacă i-am avea, nu v-aș sfătui să-i consultați.

_____________________________________

1973, SCÂNTEIA TINERETULUI

Munca, familia, morala
de MIHAIL PIȘCOCI

Actul constituirii familiei, punctul de plecare al unei tovărășii de-o viață, este adesea pregătit și sub alte semne decât cel al dragostei. Supuși unui tir încrucișat de mentalități, alimentați cu sfaturi de tot felul din surse neașteptate — cel mai adesea oferite fără rea intenție — unii tineri nu ajung totuși la cele mai bune rezultate.

Publicăm astăzi alte opinii la această temă:

Este un loc comun că omul, ca gen, se produce prin muncă. Individul însă nu este un dat, iar adultul apt pentru muncă nu este propriul său produs, ci rezultatul unui proces social complex, care modelează potențialități înnăscute și determinații dobândite.

Familia este instituția fundamentală în care — și prin care — generațiile adulte realizează sau nu realizează valoarea morală a muncii în procesul educării tinerei generații.

Chiar și în socialism, familia rămâne principalul spațiu al relațiilor intergeneraționale. Aici se pun bazele viitorului cetățean. Aici se plămădește sau se ratează omul care va transforma munca în scop moral de viață și omul în scop suprem al propriei fericiri.

Privind familia în etapa actuală, se constată o situație paradoxală: o parte a generației adulte nu se realizează în muncă ca ființe morale. Dacă la locul de muncă își dovedesc creativitatea, în familie devin abstracți, aplicând regula: „Muncesc eu cu brațele, ca să te fac pe tine domn.”

Această ruptură are consecințe sociale. Pentru această categorie, valoarea morală a muncii nu este realizată. Părinții nu se regăsesc în copiii lor ca oameni împliniți prin muncă. Astfel, actul muncii este rupt de procesul său firesc, care implică în mod necesar familia și pregătirea tinerei generații pentru viață.

Urmarea este la fel de paradoxală: elemente ale tinerei generații, provenite chiar din clasa muncitoare sau țărănime, ajung să refuze munca. Lipsiți în familie de educația valorii muncii, tinerii își pierd legătura cu sensul ei profund.

Psihologia infantilă, lipsită de dimensiunea morală a muncii, inversează sensul acesteia. Apare bravada: „Babacii au bani, băiatul — cravată și iubită”, care maschează parazitismul și deriva afectivă. Tânărul nu mai asociază munca cu realizarea personală.

Desigur, dezvoltarea bazei materiale a societății socialiste determină obiectiv cantitatea bunurilor și serviciilor disponibile. Dar omul nu este un dat, ci o permanentă devenire. Nu este obiect, ci subiect. În socialism, el trebuie să-și subordoneze legile economice — să le transforme în mijloc, nu în scop.

A nu realiza valoarea morală a muncii în familie, în raportul dintre generații, înseamnă a genera un rău cu urmări incalculabile. Dacă tânărul de 18 ani caută împlinirea și fericirea, atunci dragostea și constituirea unei noi familii trebuie să fie strâns legate de muncă ca formă de creativitate morală.

Societatea este o creație a generațiilor, una din alta. În această devenire, valoarea morală a muncii trebuie să devină lege — temelia relațiilor dintre sexe și dintre generații. Pentru că această valoare nu izvorăște spontan, ci trebuie cultivată prin educație morală — mai întâi în familie, apoi în întreaga societate.

A forma moral tânăra generație înseamnă a acorda afectivitatea juvenilă cu munca. Cele două trebuie să fuzioneze într-un proces educativ social și moral, în care educatorul și educatul devin împreună subiect al construcției sociale, alături de partid.

Aceasta este o muncă de generații. Iar realizarea ei — pas cu pas, dar consecvent — va conduce, în timp, la lichidarea egoismului individual, inclusiv în acele familii în care valoarea muncii încă nu se reflectă în relațiile dintre părinți și copii.

________________________

1974, REVISTA FEMEIA

Îl cunoașteți cu adevărat pe soțul dvs?

Întrebarea poate să vă pară surprinzătoare: îl cunoașteți cu adevărat pe omul cu care v-ați căsătorit? Probabil că gândiți: „Îl cunosc eu, e așa sau pe dincolo”. Sunteți chiar atât de sigură?

Puneți-l să răspundă la acest joc-test și veți putea constata că trăiți, poate, cu un leu deghizat în miel, ceea ce ar fi admirabil, sau cu un miel deghizat în leu, ceea ce n-ar fi lipsit de interes; sau cu un leu corcit cu un miel, ceea ce ar fi practic, dar banal.

Îndemnați-l pe soțul dvs. să dea numai răspunsuri sincere. Altfel, s-ar putea ca ele să se întoarcă împotriva dvs. Fiecare întrebare luată separat nu indică vreo trăsătură de caracter. Analiza se face pe ansamblu. Și cum acest test nu e decât un joc, să răspundă degajat, subliniind cu DA sau NU, chiar și la întrebările care nu îl privesc direct.

A — Considerați că buna dispoziție e o calitate de seamă a soției?
B — Recunoașteți (și o mărturisiți) că meseria de soție și mamă reprezintă o muncă tot atât de grea ca și a dvs.?
C — Găsiți firesc să-i vorbiți soției de munca dvs., dar vă plictisește când și ea procedează în același fel?
D — Faptul că sunteți fericit în căsnicie vă face să suportați mai ușor greutățile vieții?
E — Când sunteți acasă, vă temeți de soneria telefonului?
F — Căutați să înțelegeți motivele care o determină pe soția dvs. să reacționeze într-un fel sau altul?
G — Sau o judecați numai după aparențe?
H — Când citiți o carte, faceți adnotări pe margine?
I — Dacă faceți în vacanță o excursie, preferați drumuri „bătătorite” sau pe cele mai puțin cunoscute și pline de farmec?
J — Considerați că dragostea își păstrează prospețimea în căsnicie dacă femeia se străduiește și reușește să fie mereu „alta”?
K — Credeți că face parte din disciplina vieții să-i ceri soției să țină un carnet de cheltuieli la zi?
L — Femeilor le plac „micile bucurii ale vieții”. Încercați cu adevărat să contribuiți la ele?
M — Când soția lipsește, profitați de ocazie ca să vă odihniți sau să vă distrați cât puteți mai mult (deși știți că acasă o puteți face)?
N — Găsiți că e firesc ca pentru inițierea sau reușita oricărui act important din viața dvs. să vă consultați cu soția și să aflați ce poate, ce dorește, ce contribuie?
O — Vă place să aveți lungi discuții cu soția dvs. despre tot felul de subiecte?
P — Aveți prieteni vechi, prieteni adevărați, numai ai dvs.?
R — Considerați că soția apreciază cel mai mult bărbatul când își îndeplinește rolul de ghid și protector?

Și acum, dragi cititoare, să analizăm împreună răspunsurile date de soțul dvs.

Dacă a răspuns DA la literele: A, B, C, D, F, P, J, L, R, O
și NU la: E, G, H, M, K, N, P, H, I

Atunci el aparține tipului I:
Un bărbat curajos, activ și întransigent cu el însuși, dar în același timp plin de bunăvoință și înțelegere față de ceilalți — în special față de soție și membrii familiei. Este loial, drept și un „cap de familie” adevărat: nu autoritar, ci un centru cald și puțin temut. Un om cu care e plăcut să trăiești, care prețuiește frumusețea, liniștea, delicatețea și lucrurile bine făcute. Are nevoie de înțelegere și afecțiune, îi place să ofere bucurii în mod discret.

Dacă a spus DA la: B, E, M, D, J, K, R
și NU la: A, C, F, G, L, N, O, P, H, I

Este un soț corect, bun prieten, muncitor, calm și puțin indiferent din fire. Foarte concentrat asupra propriei persoane, acordă puțină importanță detaliilor „minore” ale vieții cotidiene. În momente esențiale însă, reacționează rapid și inteligent. Un bărbat cu care orice femeie rezonabilă se poate înțelege. Atent, încearcă să-și înțeleagă soția și știe să-i spună cuvintele care-i fac plăcere. Este un tată bun.

Dacă a spus DA la 5–6 litere din tipul I
și NU la 5–6 litere din tipul II,
înseamnă că aparține parțial ambelor, cu trăsături dominante combinate.

Alte posibile interpretări:

DA la: A, E, F, G, H, J — dovedește curaj, dorință de afirmare și o tendință spre dominare inteligentă
NU la: M, G, H, K, N, O, P — indică sensibilitate, dar și neliniște afectivă
DA la: P, L, B, R — semn de pasiune și exclusivism, dar și înțelegere în fața problemelor feminine

___________________________

1974, REVISTA FEMEIA

Tinerii căsătoriți
de Madeleine Măcănescu Georgescu
doctor în medicină, medic primar endocrinolog

A fost o nuntă de pomină. A doua zi, tinerii sărbătoriți — ea de 18 ani, el de 22 — au plecat să petreacă împreună câteva zile la munte. Zilele au trecut repede, dar nu așa cum ar fi fost de dorit. S-au întors triști, abătuți. Ea s-a dus plângând acasă, povestind mamei că soțul nu s-a comportat ca un adevărat bărbat. Lovit în mândria și afecțiunea lor, părinții au luat fata înapoi. O căsnicie ratată din primele zile.

Băiatul dusese o viață disciplinată, lucrând într-o fabrică și învățând la seral. Nu avusese timp să se distreze, nici să cunoască fete. Ca orice tânăr serios, s-a hotărât să-și găsească o fată cuminte și gospodină — ceea ce a și făcut. Dar, în seara cununiei, emoția primei întâlniri i-a tăiat elanul. S-a simțit parcă paralizat. Apoi, în zilele următoare, citind în privirea iubitei reproș și indignare, a fost cuprins de teamă. S-a ferit să se mai apropie de ea. În cele din urmă, nici nu și-au mai vorbit.

Neînțelegând ce se întâmplă, descurajat și rușinat, tânărul a ajuns la medic. Acesta l-a ascultat cu atenție, l-a examinat și, în final, i-a spus simplu: „Ești perfect sănătos. Boala de care suferi se numește neîncepere. Vina o poartă amândoi.”

El — pentru că a făcut un pas important în viață fără să se pregătească serios, fără să conștientizeze că mariajul presupune, pentru bărbat, un minimum de cunoștințe despre relația intimă.

Ea — pentru că, adolescentă în devenire femeie, nu și-a înțeles rolul. N-a știut că trebuie să fie alături de soț, să-l sprijine, să-l ajute să-și recapete încrederea în sine.

Firea timidă, retragerea emoțională, inhibițiile, intervenția părinților și lipsa de informare au dus la această situație. Sfaturile ar fi fost utile, dar nu după, ci înainte de căsătorie.

Astfel de căsnicii, încheiate cu dragoste, locuință și locuri de muncă stabile, se destramă adesea după un an sau doi. Lipsește încrederea reciprocă. Micile neînțelegeri se adâncesc, iar apropierea fizică dispare. Plecând acasă, ea plânge în tăcere. El rămâne cu gândul la promisiuni, vinovăție, greșeli și, în cele din urmă, resemnare.

Situația poate deveni aproape patologică, mai ales dacă, în familie, ideea de „soț adevărat” e legată de o anume imagine rigidă, neiertătoare, în care slăbiciunea nu e tolerată.

Încrederea a fost rănită. Nimeni nu a știut — sau nu a încercat — să reconstruiască armonia. Iar armonia aceea care pare atât de firească în cuplurile fericite este, de fapt, rezultatul unui efort zilnic, al răbdării, al voinței. Fiecare zi e o reconstrucție calmă, a sentimentelor și a comunicării. Orice se poate reface, chiar și o zi de eșec, cu o vorbă bună și puțină dăruire.

Un alt caz: D.S., căsătoriți de mai mulți ani, își doresc cu insistență un copil. Au mers împreună la medic. Spre surprinderea soțului, consultația a scos la iveală că mariajul nu fusese niciodată consumat. Soția era neprihănită, chiar și în prima zi a căsniciei.

Conviețuirea devenise o formalitate. Fie prea sensibili, fie prea supărați, cei doi întrerupseseră orice apropiere. Deși se iubeau, trăiau ca frații. Împărțeau același pat, dar fără intimitate. Într-o zi, la întoarcerea lui de la serviciu, ea i-a spus calm: „Nu mă interesează. Nu mai am încredere. Nu mă mai doare nimic.”

Nu era ură. Era tăcere.

Până atunci, niciunul dintre ei nu conștientizase cât de importantă este apropierea fizică pentru stabilitatea unei căsnicii.

După un tratament ginecologic adecvat, lucrurile s-au schimbat. Succesul a fost deplin.

____________

1977, ALMANAHUL PĂRINȚILOR

De la idilă la căsătorie

de AUG. MACARIE

Idila a început pe băncile școlii în ultimele săptămâni ale anului IV de liceu. Într-o zi, m-am pomenit cu ei în aceeași bancă, deși locul băiatului era spre ușă, iar locul fetei era în ultima bancă a rândului din mijloc. I-am invitat, bineînțeles, să revină la locurile lor. Băiatul s-a ridicat zâmbind superior, voia să demonstreze probabil că și-a asumat riscurile „marei iubiri” și s-a îndreptat spre banca lui, în timp ce colegii, brusc înveseliți, râdeau zgomotos.

„Tentativa” de-a sta în aceeași bancă cred că trebuia să însemne un fel de ieșire în lume, un fel de afirmare publică a sentimentelor reciproce… Procedeul — atât de orgolios și de demonstrativ în intenții — era ridicol de banal.

Se pare că idila a înregistrat salturi la banchetul de absolvire: amândoi au fost nedespărțiți. În fond se și potriveau: amândoi sensibili, amândoi înalți, amândoi frumoși, el cam nervos și cam bătăios, ea liniștită și calmă ca lacurile pădurilor eminesciene…

Din nefericire, s-au lovit de pragul învățământului superior. Băiatul a intrat în producție, fata s-a întors la părinți, în provincie. În schimb, a rămas dragostea.

Într-o zi, mă pomenesc cu un telefon de la o soră a fetei. N-are sens să reproduc toată discuția și nici să-i evidențiez hățișurile și întortochierile, fie și pentru motivul că ea cuprindea un singur element important: dispariția de-acasă a fetei!

Întâmplarea a făcut ca, după câteva zile, în drum spre școală, să mă întâlnesc cu băiatul însoțit de cel mai bun prieten al său. A fost suficient să-l privesc în ochi și să înțeleg că știe tot despre dispariția fetei.

Și iarăși n-are rost să reproduc tot ce-am discutat. Mă mulțumesc doar să citez câteva din întrebările pe care le-am adresat:

• Este sau nu fata lui, o fată bună, care merită să fie respectată?
• Se găsește sau nu într-o situație dificilă, într-o situație delicată?
• Se consideră sau nu responsabil de situația în care se află fata?
• Crede că o fată poate uita vreodată că alesul inimii ei, când ea trece printr-un moment hotărâtor, stă să-și puie sute de întrebări în loc să i se alăture bărbătește?

Fostul meu elev mi-a răspuns onorabil la toate întrebările, ultima însă l-a descumpănit. A rămas câteva minute ca împietrit. Apoi, în ochii lui care s-au înseninat, am citit o hotărâre… Mi-a mulțumit pentru această „lecție de viață” și ne-am despărțit.

Peste câteva zile, soneria îmi vestea o vizită: cei doi elevi ai mei veniseră să se sfătuiască cu mine, deși hotărârea lor era să se căsătorească, în ciuda tuturor greutăților. Și greutăți erau destule, mai ales din partea părinților lui, care socoteau că li se nenorocește băiatul…

De fapt, ei susțineau — recunosc că în general, teza este justă — că fiul lor să-și termine studiile, facultatea, și abia apoi să-și asume sarcinile unei familii. Până atunci — curioasă și egoistă „logică” — tinerii să rămână „prieteni”. Dar o asemenea „prietenie” nu putea fi acceptată de nici unul dintre cei mai tineri, mai ales că ei socoteau că pot trăi din munca lor și pot, dacă vor reuși, să urmeze facultatea și căsătoriți fiind.

Până la urmă, peste capul părinților, tinerii s-au căsătorit și sunt fericiți.

Comentariul autorului

„Povestea”, ca atare, n-ar fi justificat scrierea ei, dacă nu mi-ar fi pus niște probleme pe marginea cărora aș fi fericit dacă cititorii „Almanahului educației” ar fi îndemnați să mediteze.

Prima se referă la instituția căsătoriei. În contextul actual al tendințelor de generalizare a învățământului liceal și a creșterii numărului studenților, vârsta responsabilității sociale, civice (capacitatea de a întemeia și întreține o familie) pare a intra în contradicție cu maturitatea fiziologică. Medicii, din întreaga lume, afirmă că maturizarea sexuală a tinerilor are loc mai devreme ca altădată. În asemenea condiții, soluția ca tinerii să se poată căsători mai degrabă, înainte chiar de a-și fi încheiat procesul de calificare profesională, poate fi categoric respinsă? Cred că le putem cere părinților mai multă solicititudine pentru această delicată problemă!

A doua privește atitudinea fetelor „moderne”, așadar a fetelor pentru care țigara, coniacul, restaurantele și moda au devenit preocupări de căpătâi.

Se pare că băieții care „se distrează” cu fetele „moderne”, atunci când e vorba de însurătoare, devin serioși și caută fete cuminți, care să nu bea, să nu fumeze, să nu stea toată ziua la oglindă etc. Dar sunt tineri care cunosc îndeaproape o fată bună chiar din școală, sau din facultate și țin să se căsătorească cu ea. Este exact ceea ce n-au înțeles părinții băiatului din întâmplarea noastră!

______________________________________

1979, REVISTA FEMEIA<

Pentru a vă cunoaște mai bine ca SOȚ sau SOȚIE

Testul nostru vă oferă posibilitatea de a vă înțelege mai bine în ipostaza de partener într-o relație de cuplu.
Varianta 1 este adresată femeii,
Varianta 2 este adresată bărbatului.

Citiți cu atenție fiecare întrebare și marcați cu X răspunsurile care vi se potrivesc.

VARIANTA 1 (adresată soției)

1. Considerați că soțul trebuie să aibă o retribuție mai mare decât a dvs., chiar dacă îndeplinește o muncă mai puțin calificată?
2. Considerați că bărbatul, în împrejurări grele, este mai logic decât femeia?
3. Funcția socială a soțului (politică, profesională etc.) trebuie să fie întotdeauna mai importantă decât viața socială?
4. Prestigiul bărbatului scade în fața dvs. dacă își lasă soția să-l conducă?
5. Contează mult pentru dvs. ca soțul să fie mai întreprinzător, cu o cultură mai vastă și o judecată mai profundă?
6. Considerați că bărbatul este mai rațional decât femeia în rezolvarea problemelor de serviciu?
7. Este preferabil ca soțul să conducă familia?
8. Bărbatul pierde din autoritate dacă își exprimă în fața soției nemulțumiri, dorințe, slăbiciuni?
9. Vă deranjează uneori tonul sau atitudinea de superioritate ale soțului?
10. Considerați că soțul dvs. este preocupat de felul în care se îmbracă soția?

VARIANTA 2 (adresată soțului)

1. V-ar deranja dacă soția ar câștiga mai mult decât dvs.?
2. Considerați că în temeierea căsătoriei soția ar trebui să aducă mai multe bunuri materiale?
3. Este foarte important ca soția să fie feminină, cu spirit practic?
4. Considerați că succesul profesional al soției o poate înstrăina de îndatoririle familiale?
5. Este de preferat să vă păstrați rolul de cap de familie?
6. Considerați că soția, în genere, nu trebuie să ia decizii importante în problemele vieții?
7. Este de preferat să decideți dvs. în problemele financiare?
8. Considerați că soția ar trebui să rămână exclusiv responsabilă cu îndatoririle casnice?
9. Credeți că dacă soția își manifestă deschis nemulțumirea față de soț, el pierde din farmecul masculin?
10. Credeți că o soție corectă domină deseori formidabil?
11. Considerați că o soție independentă este de preferat?
12. Credeți că bărbatul trebuie să tolereze părerea soției?
13. Vă deranjează dacă acasă soția are o ținută neglijentă?
14. Vă influențează neplăcut tipul (sau dicția stridentă) sau gesticulația când vorbește?

Comentarii și interpretare

După ce ați completat testul, numărați răspunsurile afirmative și separați cele negative.

• Dacă ați dat 11 răspunsuri negative → aveți o personalitate bine structurată, în spiritul cerințelor moderne.
• Între 8–10 negative → faceți parte din categoria celor care mai au unele mentalități de revizuit, în favoarea concepțiilor actuale despre relațiile de familie.
• 6–7 negative → vă adaptați destul de greu la noile tipuri de relații.
• Sub 5 răspunsuri negative → este cazul să vă revizuiți concepțiile și comportamentul. Este un semnal de alarmă. Încercați să reflectați și să faceți eforturi reale pentru schimbare. Depinde doar de dvs.

______________

1983, ALMANAHUL PĂRINȚILOR

Familia – celula-model a noilor relații sociale
de conf. univ. dr. M. Maria

Dacă, unanim, știm că știința are un rol hotărâtor în dezvoltarea producției, trebuie să acceptăm că ea are un rol esențial și în conturarea comportamentului social. Este necesar să situăm toate activitățile și eforturile noastre pe o bază științifică, conceptuală, care să permită un limbaj și un dialog comun.

Înaintea educației instituționalizate – și nu doar în sens cronologic – familia deține un rol esențial, ca o a doua „acasă” cu influență formativă majoră. Convingerile, deprinderile și exemplele dobândite în mediul familial se extind asupra tuturor etapelor de viață. Ele pot înfrumuseța sau, din contră, denatura mediul social.

Adesea, părinții nu conștientizează impactul comportamentului propriu asupra copiilor. Realizarea și asumarea rolului educativ al familiei a devenit astăzi o temă amplă de reflecție și cercetare științifică. Este necesară o examinare detaliată a influenței acestor factori în formarea societății, a relațiilor interumane, a modelelor de conduită, a sentimentelor, a gândirii și a întregii activități umane.

Familia, întemeiată pe consimțământul liber al celor doi soți, trebuie să rămână mediul esențial de formare a personalității. Atitudinile față de muncă, colectivitate, patrie, drepturi și responsabilități egale între părinți — toate confirmă că familia este și va rămâne celula de bază a societății, un factor de echilibru și stabilitate, un pilon de susținere a valorilor morale și sociale.

Problema femeii, ca parte integrantă a societății, nu poate fi abordată separat de realitatea familială. Fără o schimbare de atitudine față de femeie în toate sferele vieții, inclusiv în familie, nu se poate vorbi de progres autentic. Orice formă de îngrădire a personalității femeii devine un obstacol în calea dezvoltării.

Educația nu se reduce la conștiința individuală sau la ceea ce poate oferi învățământul. Este nevoie de o acțiune susținută și coerentă, care să afirme demnitatea fiecărui individ, în special a tinerilor și a femeilor.

Ani la rând s-a vorbit despre educația pentru o comportare civilizată — în familie, în școală, la locul de muncă. Acest demers trebuie să continue și să capete amploare. Sunt necesare noi măsuri în educația civică și morală, pentru întărirea conștiinței și pentru formarea unei concepții științifice despre lume și viață.

Modelul uman și colectiv nu trebuie lăsat la întâmplare. Exemplul părinților, autoritatea morală a profesorilor, comportamentul fiecărui adult în fața tinerilor — toate au o valoare formativă incontestabilă. Jean Jaurès spunea:
„Nimeni nu-i înțelept cât e viu, și până nu începi ce este el, nu începi ceea ce ești tu.”
Cea mai convingătoare lecție este fapta de viață trăită cu conștiință.

Pentru educatori, educația începe prin autoeducare. Nu poți fi un bun educator dacă nu ești un permanent învățăcel. Prin cunoașterea trăsăturilor psihice și comportamentale, poți transmite cunoștințe și valori cu adevărat.

În ritmul societății actuale, este clar că familia și școala trebuie să susțină transformarea profundă a vieții sociale. Familia nu este doar importantă — este necesară în cadrul educației permanente.

Într-o lume în care mijloacele moderne de muncă pot izola individul, familia rămâne nucleul de echilibru între dezvoltarea economică și relațiile umane. Ea mediază tensiunile dintre viața trăită în singurătate și viața trăită în armonie cu ceilalți.

Familia contribuie decisiv la perfecționarea relațiilor sociale, la formarea normelor și modelelor de comportare. Educația oferită în familie, valorificată în spațiul public, oferă repere de conduită pentru generațiile următoare.

Aprecierea valorilor morale, sociale și ideologice nu este posibilă fără o educație profundă.
Atitudinea copilului, dar și a femeii în societate, reflectă nivelul de conștiință al epocii. Iar acolo unde se înregistrează decalaje, acestea trebuie corectate prin sprijin, educație și dialog.

Mentalitățile vechi sunt încă adânc înrădăcinate. Ele se manifestă în special în cuplu, între soț și soție, și adesea nu corespund noii orientări a familiei în societatea modernă.

Familia trebuie să fie o instituție în care să domine înțelegerea reciprocă, sprijinul, respectul muncii și preocuparea sinceră pentru educația și sănătatea copiilor.

____________

1983, FLACĂRA IAȘULUI

Pericolul avortului provocat
Ocrotirea mamei și copilului

Ocrotirea mamei și a copilului se bucură de o atenție deosebită din partea partidului și a conducerii statului nostru. Acest fapt este reflectat în realitate prin dublarea numărului de paturi din secțiile de obstetrică și ginecologie, prin extinderea locurilor din creșe și prin creșterea substanțială a fondurilor destinate alocațiilor pentru copii și ajutoarelor familiale.

Maternitatea aduce nenumărate bucurii. Ea stimulează viața de familie și consolidează căminul. În plus, starea de graviditate are efecte benefice asupra organismului: funcțiile respiratorii și circulatorii sunt stimulate, iar glandele endocrine și sistemul nervos funcționează într-un ritm nou, favorizând echilibrul general al organismului.

Familia presupune în primul rând prezența femeii-mame, care își exercită în mod natural funcțiile firești, investind în copii energie, răbdare și afecțiune. Acest rol îi oferă un sentiment profund de împlinire.

Având în vedere aceste realități, este necesară supravegherea medicală corectă a femeii gravide, pentru ca sarcina să evolueze normal și nașterea să ducă la un copil sănătos, care să se dezvolte armonios.

Din păcate, un număr important de sarcini se întrerup prematur, fie sub forma unui avort spontan, fie ca naștere prematură. Cauzele care duc la avort sunt multiple: fie tulburări în organismul matern, fie nerespectarea unor reguli elementare de igienă. Acestea sunt în mod obișnuit discutate și prevenite în cadrul cabinetelor de consultație prenatală.

Există însă și avorturi provocate, realizate în afara cadrului legal, adesea chiar de către femeia însăși sau de persoane neautorizate. Aceste metode, empirice și periculoase, pot genera complicații grave, uneori fatale.

Printre cele mai periculoase efecte imediate se numără:

• Intoxicațiile cu oleandru, care pot cauza leziuni severe ale rinichilor și insuficiență renală acută
• Septicemia apărută la scurt timp după un avort infectat, cu evoluție rapidă și deseori fatală

Pe lângă complicațiile imediate, efectele tardive ale unui avort pot afecta pe termen lung sănătatea femeii. Cele mai frecvente sunt:

• Inflamații cronice ale aparatului genital (metrită, anexită, celulită pelvină), cu simptome dureroase, secreții anormale și tulburări menstruale
• Aceste afecțiuni generează adesea tensiuni în viața de cuplu, fiind percepute ca o formă de infirmitate

În strânsă legătură cu inflamațiile cronice apare sterilitatea secundară: femeia dorește să rămână însărcinată, dar acest lucru nu mai este posibil. Este o afecțiune dificil de tratat, care afectează profund echilibrul cuplului.

Avortul provocat, în afara cadrului medical, nu este lipsit de riscuri majore. El poate duce la suferințe îndelungate și, în unele cazuri, la moartea pacientei.

_____________

1983, UNIVERSUL FAMILIEI

FAMILIA TÂNĂRĂ – UN CUPLU ÎN CĂUTAREA DE SINE

Ce punem, acum, în pragul mileniului trei, la temeliile celulei de bază a societății?
EL și EA…

Se opresc în fața ofițerului stării civile gata să săvârșească cel mai plin de speranță act al vieții: căsătoria. Poate că în întregul alai ce le sărbătorește cu exuberanță unirea, ei doi sunt ființele cele mai grave.

Știu, în gravitatea lor, o anume măreție pe care o trăiesc doar cei care au forța și temeiul să pornească o ctitorie. Poartă în suflet dragostea, fremătată de neliniști și irizată de speranță. Poartă imensa, fireasca sete de fericire.

EA și EL…

În pragul mileniului trei, pe treapta timpului lor, reproduc acel cuplu milenar care regenerează la infinit cântecul de leagăn al lumii. Un univers dinamic, în tulburătoare căutare de sine, care însămânțează necontenit trăire, morală și politică — pe fundalul unor exigențe emoționale și sociale ridicate la rangul de condiție de viață.

Idealul despre căsătorie – idealul despre familie

Stăteau amândoi cu capetele plecate. Rușinați. Nu erau nici primii și nici ultimii tineri care se despărțeau la câteva luni după ce primiseră urări și flori la casa căsătoriilor.

Jena era profundă. Motivul, oricât de justificat, nu aducea împăcare.
„Acolo trebuia să ajungă judecătorul…”, murmură ea, cu glas stins.
„Ne-am grăbit, am fost nepregătiți, am plecat pe un drum nou, fiind complet diferiți.”
El spuse mai hotărât:
„Poate că am fi stat împreună dacă…”

Tăcerea se așternu. Judecătorul aștepta răspunsul.

O lună mai târziu, o directoare de grădiniță din cartierul Constanța Patriarhiei ne povestea despre greutățile prin care trec unii copii în cazuri de despărțire ale părinților.

Ne-am întâlnit apoi cu tânăra la un consult de familie. Am întrebat-o dacă și-a conturat o imagine mai limpede despre căsnicie.

Viața de familie nu înseamnă doar relația dintre soți. Înseamnă și relația ambilor părinți cu copiii. Fiecare familie are o formă proprie de organizare, dar aceasta trebuie să se armonizeze cât mai mult cu normele generale de conviețuire socială.

Formarea noii generații — ca sarcină a întregii noastre vieți — nu poate fi lăsată la voia întâmplării.

Tinerii se pregătesc ani de zile pentru o profesie, dar nu și pentru un rol social esențial: viața în doi.

Orice om are o imagine despre căsătorie — un ansamblu de norme, gesturi, comportamente, preferințe, atitudini. Toate acestea sunt influențate de educație și de mediul în care a crescut.

În formarea idealului de viață comună, rolul familiei și al mediului este decisiv. Dacă acest ideal nu e actualizat, pot apărea dezechilibre:
„Considerați că viața conjugală nu e influențată de cariera unuia dintre soți?”
„Erau din lumi diferite” — e un diagnostic des întâlnit în fața eșecurilor.

În realitate, totul ține de educație și pregătire pentru viața de familie. Așa cum societatea investește în pregătirea profesională, trebuie să investească și în educația afectivă, relațională și familială a tinerilor.

__________________________

1990, TINERETUL LIBER

1990, TINERETUL LIBER

Mariajul (un posibil curs de psihologie sexuală)

La partenerul feminin incitația psihică capătă valențe aparte. Tânăra femeie vrea să se simtă iubită, vrea dovezi de tandrețe; o senzație agreabilă de plăcere se obține progresiv, cu tact și afecțiune. Afecțiunea, notează B. Muldower, este „conștiința nevoii de altul, este interiorizarea nevoii de altul în relația sexuală”.

Co-activare, co-participare

Suntem de părere că numai prin această calitate specific umană, care este afecțiunea, apropierea heterosexuală între două ființe urcă de la nivelul fiziologic spre cel afectiv. În afară de trăirea plăcerii, funcția sa esențială rezidă în capacitatea de a fonda — pe tărâm afectiv — o legătură intimă.

În alt plan, coactivarea este instituită ca factor de atitudine conștientă, indispensabil pentru orice demers care să autorizeze relația sexuală.

Ca altădată sunt mângâierile, cuvintele calde, ca modalități de exprimare ale unor înclinații afective care, în cadrul jocurilor erotice preliminare, dobândesc caracter de simboluri sexuale. Elementul de cunoaștere afectivă se exercită în antrenamentul și disocierea semnalelor de ordin atractiv și de seducție.

Se presupune un anumit grad de dezvoltare a capacității de voință. Unitatea dorinței, a funcției erotice, a erotismului are o structură de tip afectiv, cu cauzalitate psihică, ce mediatizează dezvoltarea normală a relației sexuale.

Acest joc erotic de tranziție este în fapt dorința de apropiere umană împreună cu acțiunea lărgirii progresive a comunicării sexuale. Această funcție de comunicare este cea care reprezintă începutul actului sexual propriu-zis.

Femeia este aceea care de această dată autorizează partenerul la actul erotic. Trebuie să se știe că actul sexual este mai curând sarcina afectivă a femeii, „a cărei principali artizani” — și ne referim în principal la mângâieri — își încep funcția de la nivel fiziologic și urcă până la nivel emoțional.

Este un „act de cunoaștere afectivă”, o „deschidere a afectivității” (V. Săhleanu). Mișcările ritmice, adoptarea unor poziții adecvate contribuie hotărâtor la obținerea unei „exaltații paroxistice, de plăcere” (V. Săhleanu).

Escaladarea poate fi atinsă, reglabilă în raport cu disponibilitatea feminină. Cum notează V. Săhleanu, „prin natura sa femeia sexualizează propriul eu… în această escaladare, un act erotic devine cu atât mai valabil cu cât el se echivalează cu dorința de inițiere a relației de către parteneră mai mult decât de partenerul sexual.”

Altfel spus, funcționalitatea partenerului în ceea ce privește apropierea feminină exprimă o dăruire erotică autentică. Unii cercetători spun că orgasmul feminin este mai complex.

Mulți sexologi nu impun o anume durată orgasmului masculin, ci urmăresc mai curând obținerea orgasmului feminin. După statisticile kysneysane citate de V. Săhleanu, numai 1/3 dintre femei au orgasm în primele trei minute, iar la 2/3 orgasmul nu apare dacă actul sexual durează mai puțin de 10–15 minute.

Un sărut, o mângâiere, un cuvânt tandru

Etapa post-orgastică (sau postludiu) nu trebuie în niciun chip ignorată. Acum, scrie E. Havelock, s-a minat cultura erotică a bărbatului. El este singurul în stare să prelungească starea de plăcere și detensionare, emoțiile care însoțesc trăirea actului.

Sunt suficiente pentru aceasta un sărut, o mângâiere, un cuvânt tandru. Este o greșeală de neiertat ca, după consumarea raportului sexual, bărbatul să întoarcă satisfăcut spatele și să adoarmă.

Încetarea formelor de comunicare afectivă înseamnă ignorarea celor mai importante atitudini ale partenerului și distrugerea unui ideal sexual.

Este vorba despre o stare de erotism avansat ca expresie a comuniunii afective, nu doar fizice. Când partenerii nu mai sunt doar unul al altuia prin funcția sexuală, ci prin dominanta afectivă, unde trăirea actului sexual se unește cu trăirea sentimentului și a idealului în cuplu.

—

Psiholog
Alexandru Gheorgescu

__________________

1993, Tineretul Liber

Cum vă pregătiți pentru dragoste? 

Cum vă pregătiți pentru dragoste?
Știți când sunteți „pe aceeași lungime de undă” cu partenerul/partenera dumneavoastră?

„A ajuns acasă, destul de târziu, de la serviciu, Robert G. avea surpriza s-o găsească pe soția sa, Susy, în noile lungi de seară. Ea îl sărută cu deosebită tandrețe și îl anunță că i-a pregătit o cină delicioasă, cu felurile sale preferate. Pe masa din sufragerie, aranjată impecabil, ardeau două lumânări…”

__________________

1993, TINERETUL LIBER
Cum vă pregătiți pentru dragoste?

Știți când sunteți „pe aceeași lungime de undă” cu partenerul sau partenera dumneavoastră?

Ajuns acasă, destul de târziu, de la serviciu, Robert G. avu surpriza s-o găsească pe soția sa, Susy, în noile lungi de seară. Ea îl sărută cu deosebită tandrețe și îl anunță că i-a pregătit o cină delicioasă, cu felurile sale preferate. Pe masa din sufragerie, aranjată impecabil, ardeau două lumânări. Totul era pregătit, în ton, să marcheze o seară de excepție.
Robert, în loc să fie încântat, reacționează iritat, brusc, morocănos…

Într-o seară, Ecaterina P. spuse că ar vrea să se culce mai repede alături de soțul ei, Paul. Soțul spuse, înțelegător, „noapte bună” și intră în fața televizorului.
În dimineața următoare, Ecaterina îl întrebă:
— Nu ai înțeles ce am vrut să spun?
Dumneata, ce ai fi înțeles?

Specialiștii apreciază că arta de a pregăti și susține o comunicare sexuală în interiorul unui cuplu este esențială.
Un consilier psihologic declara:

„Sexualitatea nu e doar sensibilitate instinctuală. Fiecare o abordează în felul lui, într-o stare de spirit care nu corespunde întotdeauna cu a celuilalt. Important e cum se face puntea dintre cei doi, cum se găsește echilibrul armonios între dorință și nevoile fiecăruia.”

O soție spunea:

„Uneori, nu reușesc să exprim pur și simplu dorința de a face dragoste. Simt o barieră în mine.”

Aceasta este o confesiune frecventă în rândul femeilor care nu pot verbaliza dorința. Lipsa unei armonizări reale în cuplu poate genera disensiuni și frustrări.

De aceea, mulți oameni nu știu „să facă dragoste” în sensul adevărat al cuvântului. Dragostea trebuie învățată, cultivată, exprimată – nu lăsată pradă rutinei.

Sfaturi pentru tânăra dvs. soție

– Iubiți-l. Nu e vorba de un sentiment siropos, acaparator, ci de o afecțiune liniștită, adâncă, exprimată în atitudini și gesturi.
– Apreciați-l. Admirați-l în fața rudelor și a prietenilor. El are nevoie să știe că îl stimați.
– Faceți-i complimente. Calitățile lui încă există, trebuie doar să le scoateți la lumină.
– Nu-l criticați în fața altora. E o diferență mare între a corecta și a umili.
– Încurajați-l. Arătați că aveți încredere în el, mai ales când are dificultăți.
– Fiți atentă la stările lui. După o zi grea, nu începeți cu reproșuri. Oferiți liniște.
– Nu vă culcați certați. Discutați, iertați, iubiți. Pacea e mai importantă decât victoria într-o ceartă.

„Când doi soți nu se iartă, este ca și cum ar dărâma cu propriile mâini fericirea lor.”

____________________________

1993, TINERETUL LIBER
Sfaturi pentru tânăra dvs. soție

În primul rând, iubiți-l. Nu e vorba de un sentiment siropos, acaparator, care-i solicită atenția, ci de o afecțiune liniștită, adâncă, exprimată în toate atitudinile și acțiunile dvs.

Apreciați-l. Soțul dvs. dorește să știe că este apreciat, că este el cel pe care-l stimați. De fapt, el face totul pentru dvs. Poate că nu este „Domnul Face Tot” prin casă, dar când pune rafturile în cămară sau repară jucăriile copiilor, îl lăudați? Admirați-l în fața rudelor și a prietenilor, dar și în fața necunoscuților.

Faceți-i complimente. Cât mai des posibil. Mai țineți minte toate calitățile lui, pe care le-ați admirat înainte de căsătorie? Ele încă există! Au nevoie doar de dvs. ca să iasă din nou la lumină. Concentrați-vă asupra părților sale bune și minimalizați restul.

Niciodată să nu-l criticați sau să-l minimalizați în fața altora! Sigur că toți greșim, dar este o mare diferență între a corecta un defect și a-l umili în public.

Încurajați-l. Trebuie să aveți încredere în ceea ce face și să-i arătați acest lucru. Există atâtea lucruri care-l pot descuraja! Dacă a făcut o greșeală, nu-l doborâți cu reproșuri. Încurajați-l să încerce din nou. Încrederea dvs. în el îi va da și lui încredere în sine.

Fiți atentă la stările lui. Când este frământat de o decizie importantă sau e deprimat din cauza problemelor de serviciu, nu e momentul să-i pomeniți despre blana aceea superbă din vitrina magazinului. Mai bine propuneți-i o cină liniștită. Oferiți-i răgaz și căldură – lucruri esențiale într-o casă.

Nu vă culcați certați. Discutați, iertați și iubiți. Nu vă agățați de orgoliu. Când doi soți nu se iartă, e ca și cum ar distruge cu mâna lor ceea ce au construit împreună.

„Scopul iertării este de a aduce pacea și armonia în căsnicie. Nu de a obține o victorie.”

_____________________________

1996, FEMEIA MODERNĂ
Bioritmul erotic se educă?

Este evident că în comportamentul erotic apar fluctuații de intensitate. Există perioade de atracție erotică mai intensă și altele în care interesul sexual scade. Când aceste perioade se sincronizează în cadrul cuplului, armonia sexuală este garantată. Când nu, pot apărea dificultăți.

se poate vorbi despre un bioritm erotic?
Tot mai des se discută despre existența unui bioritm sexual — o ciclicitate individuală a dorinței erotice. Unii parteneri au un ritm mai scurt, alții mai lung. Secretul unei relații echilibrate nu este impunerea unui „normal” standard, ci adaptarea și sincronizarea în funcție de nevoile reale ale fiecăruia.

comunicarea, cheia sincronizării
Este important să vă cunoașteți și să vă acceptați reciproc. Nu există o frecvență „corectă” a dorinței sexuale. Fiecare cuplu își descoperă propriul ritm, în care ambii parteneri se simt confortabil. Iar acest ritm se întreține prin comunicare sinceră, fără rușine sau judecată.

ceasurile intime se pot regla
Un climat afectiv pozitiv între parteneri ajută la sincronizarea bioritmurilor erotice. Când există încredere, respect și apropiere emoțională, dorințele tind să se alinieze. În schimb, neînțelegerile, stresul sau lipsa de afecțiune pot duce la decalaje și insatisfacții sexuale.

cum ne raportăm la dorință
Nu e nevoie să ne alarmăm din cauza variațiilor naturale ale dorinței. E absolut firesc să apară.
Esențial este modul în care le înțelegem, le gestionăm și rămânem conectați —
chiar și atunci când ritmurile sunt diferite, dar intenția comună este păstrarea iubirii vii.

Maria Șerban Predescu

______________

1996, FEMEIA MODERNĂ
Este necesar să ai o experiență sexuală înainte de căsătorie?

„Este greșit să ai experiență sexuală înainte de căsătorie?”
„Ce înseamnă prea devreme?”
„Contează cu cine?”
— sunt întrebări care revin frecvent în dialogurile despre sexualitate ale adolescenților și tinerilor.

presiune, curiozitate, confuzie
Astăzi, când informarea este la îndemână, dar și tentațiile sunt mai mari ca oricând, tinerii sunt adesea presați să decidă repede, fără să înțeleagă pe deplin implicațiile unei relații intime.
Modelele din mass-media cultivă adesea o imagine precoce și dezinvoltă a sexualității.

alegere sau greșeală?
Experiența sexuală înainte de căsătorie nu este, în sine, o greșeală – dar poate deveni una dacă e tratată superficial, fără responsabilitate, fără respect pentru propria persoană sau pentru celălalt.
O relație sexuală ar trebui să fie rezultatul unei alegeri conștiente și asumate, nu al unei impulsivități de moment.

pentru fete, impactul poate fi mai puternic
Dacă nu există cunoaștere reciprocă, încredere și echilibru emoțional, prima experiență poate lăsa urme dureroase.
În special pentru fete, contactul intim inițial aduce o încărcătură emoțională puternică, ce poate influența încrederea în sine și în ceilalți.

nici frica nu e o soluție
Pe de altă parte, amânarea relațiilor intime doar din frică, rușine sau prejudecăți nu este o soluție.
Sexualitatea nu trebuie trăită cu vinovăție, ci înțeleasă și asumată, în contextul unei relații sănătoase, cu sens.

momentul contează mai puțin decât contextul
Nu timpul e cel mai important, ci maturitatea, semnificația și calitatea relației în care se trăiește acea experiență.
O relație intimă matură, dorită și asumată, poate întări o legătură.
Una negativă, grăbită sau forțată, poate rupe încrederea și naște confuzie.

Valentina Teclici

_______________

1997, FEMEIA MODERNĂ
Armonia conjugală și capacitatea de a comunica

Un cuplu nu poate funcționa armonios fără comunicare reală.
Nu e vorba doar de a vorbi unul cu celălalt, ci de a asculta, de a înțelege dincolo de cuvinte, de a empatiza cu starea partenerului.
Armonia conjugală nu înseamnă absența conflictului, ci abilitatea de a-l gestiona matur și afectuos.

Mulți parteneri trăiesc alături ani întregi fără să spună ce simt cu adevărat. Își reprimă frustrările, se ascund în spatele obișnuinței, iar în timp distanța dintre ei crește.
Comunicarea într-un cuplu fericit nu înseamnă doar dialog despre probleme, ci și partajarea bucuriilor, a viselor, a fricilor.

„Mă simt neînțeles(ă)” este, de fapt, unul dintre cele mai comune motive de criză într-o relație.

diferentele dintre sexe și limbajul emoțional
Diferențele dintre sexe se reflectă adesea în stilurile de comunicare.
Femeia simte nevoia de detaliu și de dialog emoțional, în timp ce bărbatul poate fi mai concis, mai orientat spre fapte.
A învăța limbajul afectiv al celuilalt este un pas esențial spre armonie.

Psihologii spun că atunci când un partener are curajul de a-și exprima sincer nevoile emoționale, fără reproș sau agresivitate, celălalt răspunde cu deschidere.
Dar acest curaj se învață doar în cupluri unde există încredere, respect și spațiu pentru vulnerabilitate.

comunicarea reală presupune:
– să spui ce simți fără să rănești
– să-l asculți pe celălalt fără să judeci
– să cauți soluții împreună, nu vinovați

„A fi înțeles” este una dintre cele mai profunde forme de iubire.

În concluzie, armonia conjugală nu este o stare dată, ci un proces activ, în care ambii parteneri învață continuu să se vadă, să se audă și să se accepte.

Augustiniu Mihăilă, psiholog – sociolog

___________________

1997, FEMEIA MODERNĂ
Dacă dragoste nu e…

Dragostea nu este doar începutul unei relații. Este și mijlocul prin care ea se menține, se dezvoltă sau, dimpotrivă, se destramă.
Dacă dragoste nu e, nimic nu funcționează cum trebuie: nici comunicarea, nici apropierea fizică, nici solidaritatea în fața dificultăților.

Mulți confundă dragostea cu pasiunea de început, cu acel freamăt intens și tulburător al primelor luni.
Dar dragostea matură înseamnă continuitate, alegere conștientă, prezență constantă.

A iubi înseamnă să fii acolo – nu doar când e frumos, ci și când e greu.
Să susții, să accepți, să crești împreună cu celălalt.

Un semnal clar al lipsei iubirii este indiferența.
Nu reproșul, nu conflictul, ci absența interesului:
– nu-ți mai pasă ce face partenerul
– nu te mai doare dacă îl rănești
– nu mai cauți apropierea lui

Dragostea cere atenție.
Nu se întreține singură. Are nevoie de gesturi mici, de prezență, de tandrețe, de dialog.
Nu neapărat de flori și cine romantice, ci de conectare zilnică.

În absența dragostei, relația devine o formă fără fond.
Se trăiește la suprafață:
– aceleași rutine
– aceleași conversații goale
– același pat rece

Dacă dragoste nu e… e tăcere. E teamă. E distanță.

Și atunci, întrebarea nu este doar „iubești?”, ci și:
„manifești această iubire?”
„îți pasă suficient cât să lupți pentru ea?”

Pentru că dragostea nu moare brusc.
Moare în tăceri repetate, în lipsa privirii, în absența grijii.

Mariana Ionescu

___________________________________________

1997, FEMEIA MODERNĂ
Modalități de a păstra iubirea
Rubrica: Note de sexologie

Viața noastră este supusă unor traume continue generate de mediul, adesea ostil, în care trăim.
Iubirea dintre bărbat și femeie reprezintă o trăire psihică de mare frumusețe și, prin aceasta, este principala sursă de energie a ființei umane.
Sentimentul de iubire se naște o dată cu apariția pubertății și se asociază, la nivel subconștient, cu nevoia de apropiere sexuală.

Pentru a putea alege partenerul potrivit, trebuie să ne cunoaștem foarte bine propriile dorințe: estetice, emoționale, sociale, culturale.
Cu timpul, chiar dacă am găsit (cel puțin în opinia noastră) partenerul ideal, relațiile din cuplu se pot degrada.
Sentimentul de iubire se diminuează și rămâne, cum spun mulți, doar obișnuința sau obligația — „pentru copii”.

Există însă și cupluri fericite, care și-au păstrat iubirea, dovadă că orice relație poate fi menținută la cote înalte de fericire, dacă ambii parteneri știu și vor acest lucru.

POZA 17.5

Pentru asta, este necesar un comportament conștient în relație, care să permită dezvoltarea continuă a sentimentului de iubire.
Este bine:
– să învățăm să înțelegem sentimentele celuilalt
– să corectăm cu blândețe, nu cu reproșuri
– să nu amplificăm conflictele din gesturi minore
– să nu uităm că o greșeală poate veni din oboseală, neatenție sau neînțelegere

Așa cum la începutul drumului partenerii își spun cuvinte frumoase, se sărută și se mângâie,
trebuie să mențină acest obicei mereu.
Să nu obosească. Să nu uite. Să nu neglijeze. Să nu semene indiferență.

În lipsa acestei atenții, apare tentația relațiilor extraconjugale —
fenomen periculos pentru viitorul cuplului, care de cele mai multe ori duce la ruptură.

Intensitatea relațiilor sexuale este, de asemenea, importantă.
Actul intim trebuie să aibă loc doar când amândoi îl doresc.
Refuzurile repetate sau scuzele constante duc la distanțare, teamă, nesiguranță, și uneori la infidelitate.

Familia trebuie să fie locul unde te retragi cu plăcere, unde e cald și bine.
Nu un spațiu de descărcare nervoasă, de țipete sau violență.

Cei mai apropiați oameni sunt cei din familie.
Dacă pe ei îi îndepărtăm, pe cine mai avem?

Soțul și soția nu trebuie să se certe, ci să caute împreună soluții,
căci s-au unit nu pentru a-și amărî viața, ci pentru a fi sprijin afectiv până la sfârșitul ei.

Dr. Gheorghe Soare

_____________________________

1997, FEMEIA MODERNĂ
Tabietul erotic

În erotism, rutina poate ucide fantezia — dar, paradoxal, un anumit tabiet erotic, un ritual intim propriu fiecărui cuplu, poate intensifica apropierea.
A avea un „obicei” erotic nu înseamnă plictiseală, ci conexiune și recunoaștere afectivă.

Un tabiet erotic nu este un program rigid, ci o secvență de gesturi, cuvinte, atingeri sau contexte care se repetă cu plăcere și emoție.
Pentru unii poate însemna:
– o anumită muzică,
– o seară dedicată doar lor,
– o lumină difuză,
– o stare psihică pregătită prin dialog,
– un pahar de vin sau o plimbare.

Erotismul este în egală măsură senzorial și simbolic.
Are nevoie de context, nu doar de contact.

Tabietul devine un cod de recunoaștere în cuplu, o zonă de siguranță în care cei doi știu că se pot regăsi.
Este o formă de intimitate recreată, care protejează cuplul de banalizare și izolare emoțională.

Însă acest tip de ritual trebuie păstrat viu:
trebuie reînnoit, reinterpretat, îmbogățit cu elemente noi.
Altfel, se transformă în automatism și pierde exact ceea ce-l face valoros: intensitatea trăirii.

Dr. Stănescu atrage atenția că absența completă a tabietului erotic poate semnala:
– o relație în care sexualitatea nu are un loc stabil
– sau un nivel scăzut de implicare afectivă.

În concluzie:
Nu vă temeți de obiceiuri erotice.
Dacă sunt vii, alese și dorite de amândoi, ele pot deveni:
– o sursă de stabilitate
– un motiv de bucurie
– o formă profundă de recunoaștere reciprocă în viața intimă.

1. Silviu C. Stănescu, medic psihiatru

______________________

1997, FEMEIA MODERNĂ
Tabietul erotic – un adversar al armoniei?
Rubrica: Dialoguri fără prejudecăți

— N-aș fi crezut că, după nici opt ani de căsnicie, voi ajunge în postura unei femei care nu mai cunoaște farmecul voluptății erotice. Și spun asta cu sinceritate, pentru că, din punct de vedere al compatibilității sexuale, eu și Costel, soțul meu, suntem o pereche ideală. Cu toate acestea, între noi s-a strecurat, pe nesimțite, un adversar invizibil. Cu atât mai perfid.

— Dar despre ce e vorba, m-ai făcut curioasă?

— Costel are niște obiceiuri erotice pe care le-aș putea numi, fără exagerare, tabieturi. Deși este tânăr și potent, în intimitate are un comportament monoton, rigid, exasperant chiar.

— Ce face, mai exact?

— Să-ți spun. În primul rând, refuză orice improvizație. Dacă, într-o anumită împrejurare, apare o dispoziție reciprocă, el ezită. Nu se potrivește cu „scenariul” lui prestabilit. La noi, de ani de zile, totul se întâmplă sâmbăta seara: după ce mâncăm și ne uităm la televizor, el îmi aruncă acea privire – puțin senzuală, puțin sigură pe sine – și eu trebuie să mă conformez: să mă strecor în așternut, docilă, disponibilă, plină de farmec.

— Și ți-a pierit dorința…

— Da. Libidoul meu a început să se stingă. Mi-e greu să mai găsesc plăcere în „amorul de sâmbătă noaptea”, pe care am început chiar să-l urăsc. Și sunt momente – duminici după-amiaza, când copiii nu sunt acasă, când sunt obosită sau iritată – în care simt nevoia unui contact intim spontan. I-am propus de multe ori, direct sau aluziv.

— Și?

— Reacționează prost. Are tot felul de explicații. Cea mai frecventă: „programarea mentală”. Zice că i s-au fixat niște repere de memorie sexuală pentru sâmbăta seara, când poate lenevi a doua zi. Eu însă nu mai știu cum să procedez.

— Nu forța. Tot învățul are și-un dezvăț. Caută să fii ocupată sâmbăta, ajungând în pat cât mai târziu – când Costel s-a plictisit de așteptat. Propune-i ca momentele voastre intime să aibă loc și duminica dimineața. Fă-i o cafea, arată-te proaspătă, înviorată de un duș, disponibilă pentru clipe de apropiere.

Este important să preiei inițiativa erotică, măcar din când în când. Dacă tabieturile lui au devenit o sursă de inhibiție, tu poți aduce acel element de surpriză și vitalitate care să reaprindă dorința.

Nu te aștepta la rezultate imediate. Fii răbdătoare, fermecătoare și consecventă. Și vei vedea că succesul va veni.

Maria Șerban-Predescu, psiholog

________________

1998, FEMEIA MODERNĂ
Atitudini interzise în fața bărbatului dorit

Ce îi poate deranja pe unii bărbați în comportamentul feminin?

1. 1. Lipsa eleganței în mișcare, gest, privire, mers

• Simularea naturaleței

1. Excesele zâmbitoare, asociate cu o privire directă „în plin nas”
2. Râsul sonor, mai ales dacă este pe fond de autosatisfacție
3. Privirea pe sub sprânceană, însoțită de scâncet sonor, folosită repetat sub aparență de necontrolat

Aceste tipuri de posturi prind extrem de rar, chiar și în cazul unor femei atrăgătoare, cu prestanță, stil, determinare.

1. 1. Imitațiile corporale, în orice situație:
       – a ține în mână o țigară „ca idolul tău”
       – a purta o pălărie cu pene
       – a te preface înțeleaptă sau femeie-fatală
   2. Vorbirea rară, lentă, „șoptită”, cu pauze lungi, suspine, oftat
       – Se estimează că 16,12% dintre bărbați sunt complet insensibili la acest tip de „mister”
       – Vulgaritatea scenică, în limbaj sau vestimentație, este la fel de deranjantă
   3. Privirea „oarbă”, lipsită de reacție sau surâs, însoțită de postură rigidă, chiar dacă el e galant și atent

• Expresia „îngândurată” este complet contraindicată

• Este exclus orice gest cu efect de respingere în raport cu bărbatul

Atitudini favorabile

• Expresia facială trebuie să fie relaxată

1. 1. Zâmbetul sincer, din când în când, exprimat ca o bucurie discretă
   2. Mișcarea corporală să fie exprimată firesc, prin gesturi sau prin tonul cald al vocii
   3. Ambiguități ca misterios, exotic, fantezist, ludic pot crea atmosferă – dar fără a deveni înfricoșătoare
   4. Femeia poate fi apropiată, mai ales când simte că bărbatul e pe punctul de a se retrage

• Este important ca fiecare femeie să își exprime dorințele și sentimentele
   – Arătați clar că îl doriți și că așteptați ceva de la el

1. Dacă el zâmbește și devine relaxat, profitați de ocazie pentru glume, aluzii, gesturi de apropiere
    – În celelalte cazuri… faceți-o cât mai fals

— M. Radu

_______________

1998, FEMEIA MODERNĂ
Cu sinceritate, despre sexul… de casă
Rubrica: Dialoguri fără prejudecăți

Lângă soție, bărbatul încetează să mai fie un cuceritor
Capcanele vieții în doi: obișnuința, comoditatea, rutina
De ce se grăbesc femeile să ajungă… neveste?

O tânără venită la terapie îmi spunea, deunăzi, despre logodnicul ei:
„Face dragoste cu mine la fel ca și cu o nevastă…”

Zâmbea cu satisfacție, mândră de apropierea care exista între ei. Mai fusese căsătorită, așa că știa bine despre ce vorbea. Încântarea de pe chipul ei m-a pus, însă, pe gânduri…

În concepția multor femei există un hiatus între sexul sănătos de casă și sexul rafinat, privilegiul amanților și al aventurilor pasionale. În relațiile stabile — fie căsătorite sau nu — se reduc drastic timpii „alocați” preludiului și postludiului. Acesta din urmă dispare treptat, exilat din patul conjugal.

Când își dau seama ce au pierdut, multe femei dau vina pe bărbat — comițând o nedreptate: vina este împărțită.

Astfel, femeile pierd cele mai frumoase clipe ale intimității afective: sărutările, mângâierile, șoaptele de iubire.

Femeile se grăbesc spre „rolul de nevastă”
Am reflectat mult la ce mi-a spus pacienta mea.
În goana lor după securitate afectivă și domestică, multe femei se grăbesc să se comporte ca niște soții — chiar înainte de căsătorie.

„Bărbații iubesc femeile, dar pentru neveste au sentimente contradictorii.”
Lângă soție, bărbatul încetează să mai fie vânătorul, cuceritorul, eroul.
El devine „soțul” – bărbatul demitizat, învins de obișnuință.

Lor le plac femeile îndrăznețe, lipsite de pudoare, disponibile. Dar se însoară cu cele cuminți, cu promisiunea unei familii stabile. Apoi, toată viața, oftând, caută senzații tari și aventuri pasagere.

Niciunul nu are curajul să spună ce dorește cu adevărat. Preferă un compromis comod: „sexul sănătos de casă”.

Această insatisfacție tăcută atrage rapid răcirea afectivă, adulterul, frigiditatea și impotența.

Curajul de a vorbi sincer
Ameliorarea vieții sexuale presupune curaj și demnitate conjugală.
Dacă nu-ți poți spune partenerului cele mai intime dorințe — atunci cui?

Obișnuința este capcana în care cad multe cupluri încă înainte de căsătorie. E adesea interpretată ca „potrivire”, dar în realitate poate fi semnul comodității și al lipsei de implicare.

Dacă doi oameni devin lenți și previzibili sexual chiar înainte de semnarea actelor (într-o epocă a „perioadelor de probă”), ar trebui să reflecteze serios înainte de a merge la Starea Civilă.

Desigur, există multe alte fundamente pentru un mariaj solid, dar înainte de toate, întrebați-vă sincer:
tentația nu e, cumva, mai aproape decât credeți?

Ioana Drăgan, sexolog

_________________

1998, FEMEIA MODERNĂ
Puncte nevralgice în viața de zi cu zi

După ce partenerii depășesc perioada „fierbinte” a primelor luni de trai în comun, apar – pe neașteptate – câteva puncte nevralgice gata să aprindă conflicte inutile sau chiar o criză conjugală în toată regula. Am selectat câteva dintre cele mai frecvente pretexte de nemulțumire în cuplu, alături de posibile soluții.

— „Tu nu ieși niciodată la plimbare cu Bubi…”
— „Uiți mereu să-i dai mâncare lui Miti…”

Cine nu cunoaște cine sunt Bubi și Miti ar putea crede că e vorba despre gelozii față de alte persoane. În realitate, sunt animale de companie. Dar nu e departe de adevăr: partenerul se simte adesea pe locul doi, după pisici, câini, rude sau… Mădă. Grija față de familie și cei dragi e firească, dar nu trebuie să neglijăm cuplul – baza relației.

— „Au dispărut toate ouăle din frigider…”
— „Ți-am spus să nu mănânci dulcele de afine, era pentru prăjitura mea preferată!”
— „De ce ai luat bateria?”

Frigiderul devine teren de conflict, la fel ca alte obiecte „comune”. Însă, în spatele replicilor banale, se pot ascunde nevoi afective neexprimate. Uneori, o lipsă de considerație într-un detaliu domestic poate fi simțită ca o lipsă de respect general.

— „Iar am rămas fără bani. Ai cheltuit tot!”
— „Ai dat atâția bani pe decorațiuni de Crăciun?”

Banii sunt motiv de dispută recurent. Chiar și în cupluri unde deciziile financiare se iau împreună, pot apărea tensiuni. Facturile, ratele, cheltuielile „mărunte” devin fitilul pentru conflicte mai vechi, nespuse. Este esențială comunicarea deschisă și echilibrul în responsabilități.

— „Ai dat iar cu deodorant? Ce fel de igienă e asta?”
— „Nu știu cum te descurci la serviciu, dacă acasă te porți așa.”

Criticile asupra obiceiurilor personale pot ascunde frustrări acumulate. Psihologii vorbesc aici despre proiecții sau nemulțumiri mai adânci, care capătă formă prin observații aparent minore.

— „Nu mă mai iei în brațe noaptea, te întorci cu spatele…”

Schimbările în intimitatea fizică pot semnala o ruptură emoțională. Reproșurile pe tema somnului sau a gesturilor de tandrețe nu sunt despre confort, ci despre distanțarea afectivă.

— „Ce-ți place atât la serialul ăsta? Fotbalul e o prostie!”

Diferentele de gusturi devin brusc surse de iritare. Ceea ce odinioară era simpatic sau tolerat poate deveni, în timp, motiv de respingere.

— „Ești obsedat? De ce nu-ți iei pastilele?”

Lipsa de empatie în fața anxietății, problemelor de sănătate sau nevoii de sprijin este un semnal grav. Aceste replici pot masca o criză profundă, care necesită intervenție și, adesea, ajutor specializat. Nu așteptați explozia finală – bomba afectivă poate avea efecte devastatoare.

Mic îndrumar de procedee erotice
Marius Radu – cercetător antropologic, Academia Română

Sexologii au analizat comportamentele care inhibă bărbații în timpul preludiului, pe baza observațiilor reale din viața cuplurilor căsătorite (voluntar filmate). Conform cercetărilor psiho-antropologului Linda M. Dickson, următoarele gesturi sunt percepute negativ de către mulți bărbați:

• • Întrebările subtile, care distrag de la momentul erotic
  • Strângerea în brațe, prea devreme, într-un mod mecanic

• Râsul necontrolat, în momente intime

• • Mișcările artificiale, care trădează lipsa de implicare

• Mângâierile excesive pe spate

• • Poziții rigide, menținute inutil
  • Vocalizele vulnerabile sau gemetele prelungite, fără naturalețe
  • Atingerea forțată a tâmplelor, urechilor, feselor
  • Replicile afectate de genul „Te iubesc” repetat obsesiv

• Parfumul intens, prea prezent

• • Ironia, când vine vorba de tandrețe

• Refrenul dorului de „cum era înainte”

Aceste comportamente pot părea neînsemnate, dar, acumulate, devin surse de disconfort în viața erotică.

—

Violeta Baur

________________

1998, MONITORUL
Revoluția sexuală bate la porțile școlilor românești

■ Subiect „tabu” în școală, în problema sexualității tinerii trebuie să se descurce singuri
■ Rămași fără sprijin, mulți adolescenți fac greșeli iremediabile: fetele devin victime ale violurilor sau rămân însărcinate, băieții se pot îmbolnăvi
■ Vrem, nu vrem, trebuie să-i învățăm pe elevi să abordeze cu discernământ sexualitatea

Sexualitatea – o realitate a adolescenței

Sexualitatea ocupă un loc esențial în viața adolescenților. Tinerii sunt asaltați de informații trunchiate, incomplete, preluate din reviste „sexy”, filme sau de la prieteni. Imaginea formată astfel despre sexualitate, contracepție sau intimitate este departe de realitate.

Acest vid educativ poate duce la consecințe grave: tentative de sinucidere, infectare cu HIV, sarcini nedorite. În plus, maternitatea timpurie rupe parcursul educațional și afectează șansele de dezvoltare profesională.

Un studiu arată că 94% dintre adolescenți consideră necesară educația sexuală în școală, iar jumătate dintre ei cred că aceasta ar trebui să înceapă din clasele primare.

Multă practică, prea puțină teorie

Tinerii își încep viața sexuală mult mai devreme decât în urmă cu un deceniu. Numărul tot mai mare de avorturi la fete între 15 și 18 ani dovedește lipsa educației și a accesului la metode contraceptive.

Deși 90% dintre elevi au auzit de prezervative sau pilule, jumătate dintre ei nu știu să le folosească. Informațiile pe care le dețin sunt sumare și contradictorii.

Surse greșite, tăceri periculoase

Atât profesorii, cât și părinții evită subiectul sexualității. Profesorii se tem de glume și ironii, iar părinții cred că dacă discută despre sex, oferă „permisiunea” de a-l practica.

Însă tinerii au nevoie de sprijin: au întrebări, nesiguranțe, emoții puternice. Dacă nu primesc sfaturi clare și etice, își construiesc repere din zvonuri sau pornografie.

Părerea specialiștilor: Da, dar cu discernământ

Specialiștii sunt de acord: informația e vitală, dar trebuie adaptată vârstei.

Dr. Cristina Lupu, psiholog școlar:
„Informația despre corp, sexualitate, limite personale și siguranță emoțională trebuie oferită progresiv, încă din ciclul primar. Nu e vorba doar despre biologie, ci despre relații, empatie, respect.”

Prof. Gheorghe M., director de liceu:
„Elevii discută oricum despre sex. Diferența este contextul: între două videoclipuri sau într-o oră bine pregătită, cu răspunsuri corecte și sincere.”

Preot Vasile C., paroh:
„Nu suntem împotriva educației, ci a vulgarității. Sexualitatea se poate preda cu decență și moralitate.”

Ce ar trebui să conțină educația sexuală?

Un program modern, potrivit realităților din România, ar trebui să includă:

• Anatomie și fiziologie reproductivă (cu componentă psihologică)

• Respect față de propriul corp și față de celălalt

• Metode contraceptive și prevenirea bolilor cu transmitere sexuală

• Consimțământ, limite personale, educație afectivă

• Combaterea miturilor și prejudecăților sexuale

• Prevenirea abuzului, violenței și hărțuirii

Inițiative promițătoare

În 1998, unele școli din București, Iași, Cluj și Timișoara au introdus programe-pilot, în parteneriat cu ONG-uri și medici. Rezultatele au fost încurajatoare:

• Deschidere în dialogul cu profesorii

• Mai multă cerere de consiliere

• Scădere a bullying-ului sexual

Concluzie

Educația sexuală nu înseamnă promiscuitate, ci protecție, responsabilitate și cunoaștere de sine. România are una dintre cele mai ridicate rate de sarcini la adolescente și creștere constantă a infecțiilor cu transmitere sexuală.

Revoluția sexuală nu trebuie să fie haotică. Trebuie să fie ghidată, empatică și bazată pe știință. A bate la porțile școlii nu este o amenințare, ci o nevoie urgentă și un apel la luciditate.

________________

1999, AGENDA MAGAZIN

Atmosferă romantică

Dormitorul este locul unde un cuplu își petrece cel mai mult timp împreună, iar un cadru romantic în acest spațiu va ajuta la bunul mers al relației. Ceea ce NU trebuie să fie în dormitor sunt televizorul (partenerii au ceva mai bun de făcut) și… copiii (nu permiteți să intre deloc aici dacă vreți să aveți intimitatea asigurată). În schimb, nu trebuie să lipsească:

• Lumânările – în mod special cele albe ajută la crearea unei atmosfere romantice; trebuie să aveți întotdeauna chibrituri la îndemână, pentru a le aprinde; lumânările prezintă și avantajul că la lumina lor nu se mai văd chiar toate imperfecțiunile pielii sau ale corpului…
• Ulei pentru masaj – dacă partenerul dvs. a avut o zi grea, este un bun prilej să-l ajutați să se relaxeze, ținând cont și de faptul că în dormitor un masaj nu trebuie neapărat să fie „cuminte”.
• Muzica – de preferat nu prea „agitată” – alegeți piesele care vă plac și unuia și celuilalt.
• Perini mari, pufoase – gândiți-vă că uneori un pat incomod poate fi înlocuit de o perină îmbietoare.
• Lenjerie de pat potrivită – sunt frumoase cearceafurile cu ursuleți și flori, dar nu sunt deloc romantice; cele mai potrivite pentru acest cuib al dragostei ar fi cele de satin sau bumbac alb ori roșu.
• Un covoraș lângă pat – dacă nu-l aveți, până vi se încălzesc picioarele, s-ar putea ca partenerul să adoarmă…

– M.G.

_______________________

1999, AGENDA MAGAZIN

Faceți complimente

De multe ori, o relație intră în impas pentru că nu știm să mai vedem lucrurile bune la celălalt și nu-i mai spunem nimic care să-i facă plăcere; dacă ne străduim puțin, putem să fim drăguți cu cel de lângă noi:

• • Fiți interesat de ce face partenerul dvs. la serviciu, încurajați-l să vorbească despre colegi; dacă acest lucru vă plictisește, decât să mimați interesul, întrebați-l despre lucruri care vă interesează (hobby-ul, sportul preferat etc.).
  • Râdeți la glumele pe care vi le spune; nu trebuie să exagerați reacția, dar nimănui nu-i place să spună o glumă și ceilalți să nu reacționeze deloc.

• Spuneți-i cât de bine arată.

• Exprimați-vă cât de des admirația în legătură cu ce face – fie că el a reparat o clanță, fie că ea a făcut o prăjitură – apreciați lucrurile pe care le face special pentru dvs., chiar dacă sunt minore.
• Spuneți-i că ați vrea să petreceți mai mult timp împreună.
• Zâmbiți-i cât se poate de des.

• Nu vă rușinați să-i spuneți că e grozav(ă) și că ești iubit(ă) – și nu credeți că aveți de pierdut dacă nu apelați la alții pentru lucruri pe care le poate face cel de lângă dvs.
• Remarcați admirativ că se poartă bine în public, că se poartă bine cu rudele, prietenii sau în general.
• Nu uitați să spuneți că observați lucruri care se întâmplă din cauza bunăvoinței, generozității și inteligenței sale.

– M.G.

___________________________

2000, FEMEIA MODERNĂ

2000, FEMEIA MODERNĂ

30 DE FRAZE CARE-I SCOT DIN MINȚI PE BĂRBAȚI

1. Lasă, fac eu bărbat din tine!

1. Îți promit că acesta e ultimul magazin de pantofi în care intrăm.
2. Poți să mai bei o bere, după care plecăm acasă.
3. Iar te-a căutat acasă secretara aia a ta.
4. E înnebunitor ce mușchi are actorul acesta.
5. Poți alege: preferi să speli vasele sau să dai cu aspiratorul?
6. Ce părere ai: să mă îmbrac în costumul cu carouri sau în cel cu dungi înguste?
7. Nu înțeleg de ce trebuie să te uiți la meci, când e pe alt post o telenovelă bună.
8. Fiul meu iar a luat un zece la matematică.
9. Fii drăguț, dă-i niște bani de buzunar fiului tău.
10. Deci i s-a prelungit ședința? Ia suflă spre mine.
11. Scumpi, nu cumva rezolvi cuvintele încrucișate cu creionul meu dermatograf?
12. Frânează, nu vezi că semaforul se schimbă imediat în roșu?
13. Ce bine e voi, bărbații!
14. Nu te superi, nu-i așa, că m-am invitat-o la cină pe mama?
15. Tu te ocupi mai mult de nenorocita aia de Dacie, decât de mine.
16. De ce te mai duci la pescuit, dacă tot nu prinzi nimic?
17. Când înveți odată să-ți legi ca lumea cravata?
18. Măcar pune puțin deoparte ziarul când vorbesc cu tine.
19. Nu-i așa că anul acesta vom merge la Sinaia în concediu?
20. Sigur, Popescu i-a luat soției un lanț de aur de aniversarea căsătoriei.
21. Acum nu, lasă-mă, mă doare îngrozitor capul.
22. Nu-i așa că nici când nu sunt cu tine nu ești atât de mut?
23. Ce femeie a fost la telefon? N-am auzit toată nesimțirea!
24. Nu ai impresia că ar fi timpul să reorganizăm puțin casa?
25. Ți-am spus de o mie de ori să pui la loc capacul de la WC sau nu ai auzit peste tot ciorapii tăi murdari.
26. Nu înțeleg ce li se pare bărbaților atât de atrăgător la Cindy Crawford.
27. Ursulețul meu, nu-i așa că tu nu te superi că m-am lăudat cu tine de un milion de lei?
28. Mai mă iubești măcar un pic de tot?
29. Oare de ce nu m-am măritat cu prima mea iubire?

(V.E.)

_____________________________________

2016, REVISTA 22

Biserica, familia și Constituția

1. dr. Emanuel Sorin Bugner

În România s-au strâns peste 800.000 de semnături necesare modificării Constituției în sensul de a interzice căsătoriile între persoane de același sex.

ONG-urile grupate în Coaliția pentru Familie au anunțat că au atins și depășit pragul de semnături necesare pentru modificarea Constituției în vederea legiferării căsătoriei strict între un bărbat și o femeie.

Susținut de Biserica Ortodoxă Română (BOR), demersul vizează articolul 48 din legea fundamentală care, la punctul (1), spune că „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor“, urmărind să înlocuiască sintagma „soți“ cu „un bărbat și o femeie“.

Argumentele Bisericii

Biserica Ortodoxă Română, alături de celelalte culte, a susținut mereu că familia este întemeiată pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie.
Această poziție nu este o formă de intoleranță, ci exprimă fidelitatea față de o antropologie teologică și naturală.
În centrul căsătoriei stă ideea de complementaritate, de comuniune între sexe, în vederea transmiterii vieții și a creșterii în iubire.
Biserica nu condamnă persoanele cu altă orientare sexuală, dar nu poate valida o formă de viață care contravine învățăturii sale.

Dezbaterea în Uniunea Europeană

Uniunea Europeană se află în plină dezbatere asupra recunoaşterii dreptului persoanelor de acelaşi sex la parteneriat civil sau căsătorie. Sfârşitul anului 2015 a transmis semnale contradictorii din acest punct de vedere. Slovenia, unul dintre cele mai liberale state din Est, a respins cu o majoritate de două treimi, în cadrul unui referendum, o lege care autoriza căsătoria între persoane de acelaşi sex. Referendumul viza o lege adoptată în martie 2015 de parlament, Slovenia fiind prima ţară din fostul bloc comunist care autorizase căsătoria între persoane de acelaşi sex. 

Pe de altă parte, o decizie a parlamentului de la Atena a luat multă lume prin surprindere, având în vedere influenţa masivă de care se bucură Biserica Ortodoxă elenă. Cu o majoritate clară (193 dintre cei 300 de membri ai Legislativului) a fost adoptată o lege care permite încheierea unor parteneriate civile între persoane de acelaşi sex. Iniţiativa a beneficiat de sprijinul stângii, legalizarea uniunilor civile pentru persoane de acelaşi sex fiind promovată în programul de guvernare al partidului radical de guvernământ Syriza. Premierul Alexis Tsipras a spus că legea a închis „un cerc al ruşinii pentru stat“. Grecia devine, astfel, cea de-a 14-a ţară din Europa care a legalizat un tip de parteneriat civil pentru persoanele de acelaşi sex. în 1989, Danemarca a fost primul stat din lume care a autorizat uniunile civile între persoane de acelaşi sex, pentru ca în 2001 Olanda să permită, în premieră, căsătoria civilă gay. Situaţia pe continent arată astfel: 

Belgia – căsătoria între persoane de acelaşi sex este legalizată în 2003, cu unele restricţii. Cuplurile de acelaşi sex au primit în 2006 permisiunea să adopte copii; 

Spania guvernul socialist a legalizat căsătoria între persoane de acelaşi sex în iulie 2005. Cuplurilor gay li s-a permis totodată să adopte copii, indiferent de statutul lor marital; 

Norvegia – toate cuplurile au primit drepturi egale în ianuarie 2009, permiţându-li-se să se căsătorească, să adopte copii şi să folosească tehnologii de reproducere asistată;
Suedia – cuplurilor de acelaşi sex li s-a permis să se căsătorească în ceremonii civile sau luterane în mai 2009. Adopţia este legală pentru toţi începând din 2003; Portugalia – căsătoria între persoane de acelaşi sex este legală din iunie 2010, însă nu şi adopţia copiilor de către persoane gay; 

Islanda – căsătoriile între persoane de acelaşi sex au fost legalizate în iunie 2010, iar adopţiile de către cupluri gay în 2006;
Danemarca – începând din 2012, persoanelor de acelaşi sex li s-a permis să se căsătorească în ceremonii luterane;

Franţa căsătoria între persoane de acelaşi sex şi adopţiile de către persoane de orientare homosexuală au fost legalizate în mai 2013;
Anglia şi Ţara Galilor – o lege care autorizează căsătoria între persoane de acelaşi sex a fost adoptată în iulie 2013, urmate de Scoţia, în februarie 2014; 

Luxemburg – căsătoria între persoane de acelaşi sex a fost legalizată în ianuarie 2015, iar premierul Xavier Bettel s-a căsătorit cu partenerul său în mai 2015; 

Irlanda – egalitatea în privinţa căsătoriei a fost autorizată prin referendum în mai 2015 şi a devenit lege în octombrie; 

Finlanda – s-a votat pentru egalitate în privinţa căsătoriei în 2014, iar legea urmează să intre în vigoare în 2017. 

Precedente internationale 

în iulie 2015, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) a hotărât că un cuplu de acelaşi sex poate avea dreptul la recunoaştere legală. E vorba despre decizia luată de judecătorii Curţii în cazul Oliari şi alţii împotriva statului italian. Cazul a pornit de la plângerea a trei cupluri homosexuale care incriminau faptul că legislaţia Italiei nu le permite posibilitatea de a se căsători sau de a forma orice alt tip de uniune civilă. în unanimitate, magistraţii CEDO au hotărât atunci că un parteneriat înregistrat sau o uniune civilă reprezintă cele mai potrivite căi prin care cuplurile de acelaşi sex pot determina recunoaşterea legală a relaţiei lor. Curtea a punctat că există un trend în rândul statelor membre ale Consiliului Europei spre recunoaşterea cuplurilor de acelaşi sex – 24 din cele 47 de state membre au legiferat în favoarea unei asemenea recunoaşteri. Hotărârea CEDO a venit la scurt timp după ce vicepreşedintele Comisiei 

Europene, Frans Timmermans, a făcut apel la recunoaşterea căsătoriei între persoane de acelaşi sex în toate statele membre ale Uniunii Europene. „Comisia ar trebui să avanseze şi să încerce ca toate statele UE să accepte fără rezerve căsătoria între persoane de acelaşi sex ca pe celelalte căsătorii“ , spunea Timmermans la acel moment. 

Cu doar o lună înainte de decizia CEDO, de partea cealaltă a Oceanului Atlantic, justiţia americană lua o hotărâre în această privinţă. în iunie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a Statelor Unite a decis legalizarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex. Astfel, toate statele au fost obligate să emită decrete de căsătorie atunci când un cuplu de acelaşi sex o cere. înaintea acestui moment, 31 de state americane legiferau explicit căsătoria ca fiind între un bărbat şi o femeie, în timp ce alte 19 state permiteau căsătoria între persoane de acelaşi sex. 

Parteneriatul civil și căsătoria

în aprilie 2013, o iniţiativă a deputatului independent Remus Cernea, care viza legiferarea parteneriatului civil între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex, a fost respinsă în parlament. în primăvara lui 2013, în contextul discuţiilor despre revizuirea Constituţiei, mai mulţi deputaţi liberali au dorit introducerea definiţiei familiei ca „uniunea dintre un bărbat şi o femeie“, dedanşându-se o amplă dezbatere. 

Coaliția pentru Familie

Din Coaliţia pentru Familie fac parte 23 de asociaţii şi ONG-uri, precum Asociaţia „Părinţi pentru ora de Religie“, Asociaţia „Alianţa Familiilor din România“, Asociaţia Familiilor Catolice din România „Vladimir Ghika“, Asociapa PRO VITA — filiala Bucureşti, Asociaţia „Familia Tradiţională“ etc. Comitetul de iniţiativă este format din 16 membri multiconfesionali: ortodocşi, catolici, greco-catolici, baptişti şi penticostali. 

_________________________

2018, EVENIMENTUL ZILEI

După eșecul referendumului, vor să oficializeze uniunile gay „Parteneriatul civil” din discursul public se va numi „uniune consensuală”.
Autor: Cătălina Iordache

La două zile de la eșecul Referendumului pentru familia tradițională, politicienii români au pornit, în spațiul public, dezbaterile despre proiectul de lege al parteneriatului civil.

În Uniunea Europeană, doar legislațiile a șase țări permit încheierea de parteneriate înregistrate: Bulgaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, iar în România este pe cale să fie adoptat un proiect de lege în acest sens.

Ministrul delegat pentru Afaceri Europene, Victor Negrescu, a anunțat că săptămâna viitoare va fi depus în Parlament un proiect de lege privind parteneriatul civil.
Ministrul a declarat că inițiativa va fi susținută de tot spectrul politic. Știrea a fost confirmată chiar a doua zi, prin apariția proiectului.

Liber la căsătoriile între persoane de același sex?

Evenimentul Zilei a primit, în exclusivitate, proiectul discutat de PSD și ALDE.
Coaliția nu și-a asumat oficial proiectul, dar îl va iniția după ce vor fi aduse unele modificări. S-au purtat discuții și cu PNL și USR pentru co-semnarea propunerii.

Proiectul este redactat în colaborare cu CNCD și organizații LGBT, având contribuții de la deputatul Florin Petre Manole și eurodeputata Renate Weber.

Ce prevede proiectul

• • Uniunea consensuală este asocierea dintre două persoane de sex diferit sau de același sex, în scopul organizării vieții comune ca viață de familie.
  • Se încheie la starea civilă, prin declarație scrisă.
  • Fiecare partener își păstrează numele.
  • Cuplul beneficiază de 5 zile de concediu plătit.
  • În caz de spitalizare sau deces, partenerul este considerat aparținător.

• Este prevăzut drept la moștenire și pensie de urmaș.

• Se acordă coasigurare medicală.

Fără adopții pentru cuplurile gay

Proiectul interzice explicit adopția pentru partenerii de același sex:

„Partenerii civili de același sex nu au dreptul la adopție.”

Totuși, partenerul de sex diferit poate adopta un minor, dacă a participat la creșterea acestuia.

Conflict cu Codul Civil

Noua lege ar veni în contradicție cu articolul 48 din Constituție, dar și cu Codul Civil, care definește familia pe baza căsătoriei între un bărbat și o femeie.

Președintele CNCD, Asztalos Csaba, avertizează că orice tentativă de modificare în acest sens este neconstituțională, potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 580/2016.

Poziția Bisericii Ortodoxe Române

BOR dezaprobă ferm proiectul parteneriatului civil.
Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei:

„Este o inutilă suprapunere cu instituția căsătoriei – un surogat pentru cei care nu își asumă integral acest lucru.”

______________________________

2018, EVENIMENTUL ZILEI 

Liceenii sunt îndemnați să gândească transsexual

Autor: Ionel Dancu

Într-o conferință despre drepturile femeii, elevii de liceu din Focșani au primit în luna martie lecții și îndemnuri legate de schimbarea sexului, potrivit unor parlamentari care s-au plâns Guvernului.

Senatorul PSD Titus Corlățean, fost ministru al Justiției, le-a trimis premierului Viorica Dăncilă, ministrului Educației Valentin Popa și ministrului de Externe Teodor Meleșcanu câte o interpelare în care cere explicații pentru conferința din Vrancea:

„Apreciez că ne confruntăm cu o situație gravă de influențare a poziționării față de propria identitate, în plin proces de formare a concepției despre viață, la o vârstă vulnerabilă la acest tip de mesaje. Cu alte cuvinte, asistăm la o încercare de ștergere a unor diferențe naturale de gen. Toate acestea, fără informarea corectă prealabilă și fără acordul părinților“, a scris senatorul.

Și deputații Luminița Jivan (PSD), Florica Cherecheș (PNL) și Dumitru Mihăilescul (PNL) s-au plâns la Minister pe aceeași temă.

Ce s-a întâmplat

„În baza unui protocol încheiat de Ambasada SUA și Inspectoratul Școlar Județean Vrancea, în data de 24 februarie 2018, la Focșani, a avut loc o conferință intitulată „Women Talk”. Anunțat inițial ca o dezbatere privind discriminarea femeilor și violența domestică, acest eveniment a fost, de fapt, destinat promovării ideologiei Transgender/LGBT.“

Grupul-țintă: elevi de liceu din municipiul Focșani, aduși de cadre didactice.
Promotorii: reprezentanți ai unor ONG-uri de promovare „transgender”.

În cadrul discuțiilor, o persoană transgender le-a spus elevilor:

„Identitatea de gen și orientarea sexuală sunt două lucruri diferite care se pot combina în orice fel posibil. Eu acum mă identific ca un bărbat trans, hetero, sacro, romantic și pan-sexual. Nu mă întreba ce înseamnă, vreau să vă faceți voi exercițiile!“

„Cred că este extraordinar de recompensator să facem exercițiul de a gândi dincolo de binaritatea masculin-feminin, pentru că fiecare avem în noi, fie că e 0,1%, fie că e 70-80%, din genul pe care îl consideră celălalt; și la fel de valabil sunt acele identități care se numesc non-binare, care nu aparțin nici genului masculin, nici celui feminin, s-ar putea să aparțină amândurora în proporții diferite și variabile sau niciuneia.”

Ministerul Educației se spală pe mâini

Ministerul Educației a transmis că nu a avut nicio implicare în organizarea conferinței și a încercat să o oprească.

Conform MEN:

• • Pe 31.01.2018 a fost depus la Inspectoratul Școlar Județean Vrancea un proiect de colaborare cu Consiliile Americane pentru Educație Internațională din București.
  • Activitatea a fost preluată de Consiliul Județean al Elevilor Vrancea, fără consultarea inspectoratului în privința conținutului și a lectorilor invitați.

• Când ISJ Vrancea a aflat, a cerut informarea urgentă a părinților și nu a avizat și nici susținut evenimentul.

Strategia Națională de Educație Parentală

susținută de Ministerul Educației Naționale și UNICEF

Evenimentul din Focșani a fost doar un exemplu al tensiunilor iscate de inițiativele care promovează „diversitatea de gen” în școală.
În același context, mai mulți lideri religioși, profesori și parlamentari au criticat proiectul Strategiei Naționale de Educație Parentală (2018–2025), susținut de Ministerul Educației și UNICEF.

În strategie se propune, printre altele:

• • reformarea educației părinților, astfel încât aceștia să adopte „valori europene” despre familie, gen și sexualitate;

• pregătirea părinților pentru înțelegerea diversității în privința orientării sexuale, religiei și etniei;

• introducerea educației parentale în școli, grădinițe și centre comunitare.

_______________________

2022, LIBERTATEA

Iubirea nu e suficientă

de Alexandra Șerban

România se află în topul țărilor europene la rata divorțurilor.
Numărul divorțurilor a crescut cu peste 75% în ultimii 30 de ani, iar 86% dintre cupluri refuză să meargă la terapie.
„Terapia e ultima opțiune. De cele mai multe ori, vine prea târziu”, spune psihoterapeutul Domnica Petrovai, fondatoarea Școlii pentru Cuplu.

„Terapia individuală poate duce mai repede la divorț”

„În România, ideea de a merge la terapie de cuplu e asociată cu rușinea și eșecul”, explică Domnica Petrovai. „Mulți vin când relația este deja extrem de deteriorată. Nu mai e despre vindecare, ci despre separare.”

Mai grav e că uneori terapia individuală poate accelera ruptura, dacă nu este susținută de un specialist care înțelege dinamica relațională.

Semne că ai nevoie de ajutor

„Reproșurile repetate, discuțiile în cerc, senzația că nu ești ascultat, evitarea emoțională – toate sunt semnale. Dacă ne adresăm devreme acestor lucruri, putem preveni destrămarea cuplului.”

România – cele mai scurte relații de cuplu din Europa

Conform studiilor realizate de Școala pentru Cuplu, relațiile din România durează în medie 9 ani – cel mai puțin din Europa.
„Ne lipsește educația relațională. Nu știm cum să fim într-un cuplu sănătos.”

Ce te atrage la început ajunge să te enerveze

„Paradoxul e că exact ceea ce te atrage la partener în primii ani – spontaneitatea, independența, blândețea – poate deveni sursă de conflict. E un semn că nu ne cunoaștem cu adevărat rănile emoționale.”

După îndrăgostire, vine criza

„Fiecare relație trece printr-o fază de criză după primii 2–3 ani. Atunci apar adevăratele provocări: conflictele, diferențele, frustrările. Asta nu înseamnă că iubirea dispare, ci că se transformă.”

Încrederea, mai importantă decât iubirea

„Iubirea romantică e importantă, dar nu e suficientă. Încrederea, respectul, siguranța emoțională și prietenia sunt fundamentale. Fără ele, iubirea se erodează.”

Fără conversații dificile, relațiile se destramă

„Un cuplu sănătos știe să poarte conversații incomode. Să vorbească despre ce doare, fără să fugă. Să-și asume greșelile. Să învețe să repare.”

„Alege-l pe cel care poate crește alături de tine”

„Contează mai puțin cât de potrivit e partenerul în teorie. Important e dacă e deschis la schimbare, dacă vrea să crească relația. Compatibilitatea se construiește, nu se găsește.”

Educația relațională trebuie predată în școală

„Avem educație financiară, rutieră, sexuală – dar nu avem educație relațională. Tinerii nu știu ce înseamnă o relație sănătoasă. E nevoie de programe în licee și facultăți care să-i învețe cum să iubească fără să se piardă.”

„Trăim într-o epocă în care vrem relații profunde, autentice, dar avem cele mai puține abilități să le construim. Suntem generația care a învățat ce nu vrea, dar nu prea știe ce vrea.”

_____________________

2022, LIBERTATEA

Povestea unei românce care a emigrat în Spania ca să scape de violența de acasă

de Diana Meseșan

„Acasă”, în România, însemna pentru Georgiana Zamfirache bătăi, umilințe și frică. În 2009, femeia a luat o decizie grea, dar necesară: a fugit împreună cu fiica ei de 3 ani, lăsând în urmă un soț agresiv și un stat care nu o proteja.

„Mi-era frică pentru copil. Pentru viața mea și a ei”, își începe povestea Georgiana.

A ajuns în Spania fără bani, fără acte, dar cu o speranță: să-și reconstruiască viața. A muncit ca îngrijitoare, apoi la curățenie, apoi ca bucătăreasă. A învățat limba, s-a calificat și, treptat, a obținut stabilitate. Dar trauma a rămas.

„Încă visez noaptea că sunt în casă cu el și nu pot ieși.”

Un stat care te întreabă: „De ce n-ai plecat mai devreme?”

În România, spune Georgiana, nimeni nu i-a luat în serios suferința. Poliția a venit de două ori și i-a spus că „nu pot face nimic dacă n-ai certificat medico-legal”.

Când a cerut ajutorul unei asistente sociale, i s-a răspuns: „Dacă e așa rău, de ce nu pleci?”

„De parcă e ușor să pleci cu un copil mic, fără bani, fără casă. De parcă nu te omoară până apuci să pleci.”

În Spania, sistemul reacționează

Ajunsă în Spania, Georgiana a fost cazată câteva săptămâni într-un centru pentru victimele violenței domestice.

„Aveau psihologi, avocat, ajutor social. Erau organizați. M-au crezut, nu m-au judecat.”

A primit ajutor financiar o perioadă, sprijin pentru școlarizarea fiicei și, mai ales, protecție.

Ce înseamnă protecție reală

În Spania, ordinele de restricție sunt puse imediat în aplicare. Poliția verifică dacă agresorul se apropie de victimă. Există o bază de date națională, iar victimele primesc telefoane speciale de alertă.

„Mă simțeam în siguranță pentru prima dată. Fetița dormea liniștită.”

Încălcarea unei ordonanțe, pedepsită serios

Fostul soț a venit de două ori în Spania și a căutat-o. Poliția l-a reținut. „I-au interzis să se apropie de mine pe 500 de metri, oriunde aș fi.”
A fost avertizat că încălcarea ordinului înseamnă închisoare fără suspendare.

„Așa ceva în România nu se întâmplă.”

Viața de azi

Astăzi, Georgiana este stabilită în Zaragoza. Lucrează într-o bucătărie și a reușit să-și cumpere un apartament mic. Fiica ei e la liceu.

„Încă merg la terapie. Încă învăț să am încredere. Dar nu mai trăiesc în frică.”

„M-am salvat pentru fiica mea”

Georgiana a acceptat să vorbească pentru că vrea ca alte femei să știe că pot pleca, că merită să trăiască în siguranță.

„Am crescut cu ideea că trebuie să rabzi, că bărbatul are drepturi asupra ta. Nu, nu are. Și nu trebuie să mori în tăcere.”

_____________________

2023, LIBERTATEA

Criza vârstei de mijloc

Motto: „La mijlocul drumului vieții noastre” – Dante, Infernul
Documentar de Ileana Sandu

Un sentiment de profundă melancolie. Regrete și valuri-valuri de tristețe. „La mijlocul drumului vieții noastre”, cum spunea Dante, avem impresia că timpul ne scapă de sub control, conducându-ne către epilogul vieții. Căutăm emoții extreme și visăm la o a doua tinerețe. Îndrăgostirile romantice, operațiile estetice și cumpărăturile inutile sunt simptome clasice ale crizei vârstei de mijloc. Primele semne sunt sentimentele de furie și excludere, care compromit adesea relațiile cu cei apropiați – membrii familiei, în primul rând. Chiar și căsniciile durabile pot intra în criză. Infidelitatea (reală sau imaginară), rutina vieții de familie sunt cauze frecvente.

Criza este definită ca o perioadă de tulburări emoționale între 40 și 60 de ani, caracterizată de o dorință accentuată de schimbare și reevaluare. Oamenii își pun întrebări: „Ce sens are viața mea?”, „Am trăit cum trebuia?”, „Ce a mai rămas neexplorat?”

Apare și teama de moarte, care duce la schimbări profesionale, impulsivitate, comportamente riscante sau probleme de sănătate.

Dar nu totul e negativ. Criza poate aduce o perspectivă nouă, o dorință de reconectare cu familia sau de a pune accent pe calitatea vieții, nu pe muncă.

Cauze

Criza poate fi declanșată de divorț, moartea unei persoane dragi, plictiseală sau un eveniment traumatic. Trecerea are loc atunci când identitatea și scopurile intră în conflict – deseori legat de procesul îmbătrânirii.
Rata sinuciderilor este cea mai mare în rândul bărbaților între 45–54 ani.

Această vârstă poate însemna fie independența copiilor și „cuibul gol”, fie grija pentru un părinte în vârstă. Realizăm că am ratat oportunități, că nu suntem împliniți profesional sau că abilitățile fizice s-au diminuat.

Simptome comune

• anxietate
• schimbări bruște de carieră sau stil de viață
• comportament antisocial, impulsiv, irațional
• fixare pe trecut, amintiri, iubiri din tinerețe
• depresie sau dispoziții instabile
• schimbări fizice sau de îngrijire personală
• lipsa scopului, tristețe, nostalgie
• cheltuieli excesive, hipocondrie
• tulburări de somn, fluctuații de greutate
• dorința de reconectare cu „propriul eu”
• schimbări spirituale, convertiri sau practici religioase noi
• analiză exagerată a eșecurilor din trecut

Diferențe între femei și bărbați

Femeile resimt puternic schimbările fizice: apariția ridurilor, lipsa aprecierii, nevoia de reasigurare. Caută adesea un partener mai tânăr, devin geloase și instabile emoțional. Soțul, dacă nu înțelege, contribuie la ruptura relației.

Bărbații devin furioși, morocănoși, nemulțumiți. Acuză partenera, își doresc „să recupereze” tinerețea, se refugiază în aventuri, consum de alcool sau încep viața cu o parteneră mai tânără, doar pentru a-și demonstra că „mai pot”.

Concluzie

Psihologii consideră că nu este o boală și nu are tratament standard. Criza nu mai poate fi precis definită: speranța de viață crește, vârsta bătrâneții se mută, iar „mijlocul” devine relativ.

Numai 25% din îmbătrânire e dictată genetic – restul depinde de stilul de viață: somn, dietă, obiective clare.

Vârsta de mijloc poate fi o etapă a maturității autentice, în care suntem mai siguri pe noi, mai selectivi, dar și mai conectați la ceea ce contează cu adevărat.

„E așa de important să lași anumite lucruri să treacă. Închide ușa. Schimbă discul. Fă curat. Încetează să mai fii cine erai și transformă-te în cine ești.”
– Paulo Coelho

_______________

2023, DILEMA VECHE, nr 985

Cum mai iubim

Interviu cu Vlad Stroescu, psihiatru, realizat de Anda Docea

Despre iubirile imposibile și combustibilul creației

Întîlnim în literatură, muzică, pictură – în toate formele de artă, de fapt – dar și în ce aflăm despre personalități din diverse domenii, povești de iubire pe care le-aș numi, generic, „imposibile”: neîmplinite, neîmpărtășite, neuitate.

– Această „imposibilitate” este un combustibil etern pentru creație și pentru schimbări de destin?

Vlad Stroescu: Psihiatrul din mine vede arta ca pe un spațiu vindecător, un mijloc terapeutic. Asta vine în contradicție cu, de pildă, Théophile Gautier, care zicea că orice lucru util este neapărat urât, că Arta și Frumosul nu pot avea nici un folos comun.

Arta poate fi transcendentă și să vindece în același timp. Cu siguranță, sonetele lui Petrarca sînt mult mai importante pentru omenire decît o amoretă consumată între el și Laura. Dar poate că Petrarca ar fi renunțat bucuros la nemurire în schimbul unui an cu Laura.

Actul de a scrie vindecă. În el orice e posibil. Iubirea neîmplinită rămîne iubire datorită artei. Altfel, ar muri sau s-ar transforma în ură, tînjire, durere. Creația nu e doar alimentată de iubire – ea este iubirea care se încăpățînează să supraviețuiască.

Despre limbajele iubirii

– Se spune că există mai multe limbaje ale iubirii. Cît de importantă e armonizarea lor?

E greu să spui „te iubesc” simplu și sincer. Mi-e ușor deja să le spun copiilor mei că îi iubesc – fără cuvinte. Un copil nu înțelege iubirea, dar o știe. De aici trebuie să pornim.

Traducerea sentimentului în cuvinte este ca datul buruienilor la o parte. Chiar și cel mai frumos poem de dragoste e tot o mască. Din fericire, dragostea se descurcă și fără cuvinte. Cei pe care îi iubesc știu asta, în ciuda nepriceperii mele.

Despre durata iubirii

– Se schimbă felul în care iubim într-o relație lungă? Moare iubirea?

Dragostea e vie – deci muritoare. Nu cred în formule de genul „dragostea durează trei ani”. Unele iubiri durează zeci de ani. Altele, ca cea a lui Petrarca, durează secole.

Dragostea fundamentează o lume paralelă, imposibil de trăit clipă de clipă, dar esențială. Ne scoate din pielea noastră, ne transformă. Da, uneori moare, și rămîne o singurătate în doi – un iad personal. Sunt cupluri în derivă, cu disfuncții adînci, dar fără ca vreunul dintre parteneri să fie „bolnav”.

Despre iubirea de sine și vindecare

– Relațiile pot vindeca? Sau trebuie să fim bine cu noi înșine înainte?

Da, iubirea poate vindeca, dar nu trebuie să intrăm într-o relație ca într-o terapie. Celălalt nu e medicul sau salvatorul nostru.

Iubirea poate fi robie sau libertate. Egoism sau altruism. Blake o descria minunat în The Clod and the Pebble. Cred că iubirea ne cere să fim mai buni. De aceea e importantă și iubirea de sine – nu din narcisism, ci pentru a nu face rău altora. E o datorie morală.

Despre mai multe iubiri mari

– Putem iubi „cu adevărat” de mai multe ori?

Da. Uneori, avem mai multe mari iubiri. Nu le ierarhizez. Nu le compar. Viața e prea scurtă ca să iubim cum trebuie măcar o dată. Există orașe, oameni, momente care ne dau aceeași vibrație a îndrăgostirii.

Shelley spunea că ideea unei singure mari iubiri e o formă de sclavie. Libertinajul e superficial, dar iubirea – în multiple forme – e firească.

Despre iubirea ca lipsă sau durere

– Cînd vin oamenii la cabinet: din cauza iubirii sau a absenței ei?

De cele mai multe ori, din lipsa iubirii. Dar cînd se vindecă, iubirea apare. Era acolo, latentă. Nu există iubire patologică – ci doar reprimată, negată, îngropată.

Trăim într-o societate care ne cere să ascundem iubirea, dacă nu se încadrează în tipare acceptate.

Despre gelozie și frică

– De ce uneori iubirea devine ură?

Din frică. Gelozia e o formă de ură și frică de abandon. Investim emoțional, deci ne temem. Unii oameni își aruncă relațiile în aer tocmai din cauza acestei groaze.

Nu intensitatea iubirii contează, ci calitatea ei – cum o clădești pas cu pas, în încredere și stabilitate.

Final: Există doar iubire

– Există „iubiri imposibile” și „iubiri fericite”?

Cred că nu. Există doar iubire. Restul sînt limitele noastre. Iubirea e o forță blîndă. Nu ne ia cu forța, dar, odată ce o trăim, nu ne mai putem opune.
Este una singură, universală, veche de dinaintea omului și care va exista și după el.

„Ceva mai aproape de noi decît noi înşine. Împlinită sau nu, accesibilă sau nu, depinde de noi ce facem cu darul ei remarcabil, cît cerem de la ea şi cît oferim în schimb.
Pentru mine, simpla existenţă a unor oameni e suficientă. Ce fel de dragoste o fi asta? Cum o clasific? Ce izvorăşte din ea?
Nu ştiu, nici nu îmi pun problema, dar mă face bucuros şi recunoscător că trăiesc.”